Gânduri vin, de-a rându,-n nopțile de iarnă,
mai ales când iată, iarăși îmi doresc,
ca globule roșii, sufletul să-mi cearnă
în voroave simple, -n graiul eminesc,
că așa de singur, niciodată, poate,
nu am fost în Țara asta, -a nimănui,
unde proștii urcă, având doctorate,
ca măgarii-n crengi de înloriți gutui!
Analiști politici—fețele de ceară—
îți vorbesc de câte-n lume iar vor fi;
că s-o face Brexit și-ar putea s-apară
Lerul Ceaușescu și cu Gadafi!....
Și cum ,,idioții Europei”, zice
Putin, c-am ajuns să trăim ca-n cușcă
precum sclavii,-odată,-n lovituri de bice,
,,azi nu știm să facem măcar praf de pușcă!”
Din ,,perfectă-armată, la curburi carpate”
și ,,o flotă” mare, ,,de invidiat”,
,,ungurii”, vecinii ,,râd” pe înfundate:
Țara tot coboară-n mahala și-n sat!
Gânduri vin, de-a rândul, și-așa greu m-apasă!
De-or fi,,două tururi” ori va fi ,,un tur”;
de ,,anticipate”, nimănui nu-i pasă,
dar simțim nădragii, sigur, rupți în c...!
Surpate, George Voica
14 ianuarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu