Moto: „Dă robului Tău (i-a zis Solomon lui Dumnezeu, n.n.) o inimă pricepută, să judece pe poporulTău, să deosebească binele de rău!
(Biblia ─ Împărații (Regi, Cap. 3, al.9)
Se
știe că foarte multe descoperiri (de ordin științific, dar și de natură
cosmogorică!) au fost revelate în vis (vezi tabloul lui Mendeleev ori formula „magică”
a energiei [E = mc2], a lui Einstein) sau, pur și simplu,
întâmplător!
Și,
totuși, se spune că nimic, dar absolut nimic nu este întâmplător. Iată de ce
susțin și eu această afirmație!
În
excepționala carte a prietenului meu, Dl. C-tin Giurginca (Arhivele
transcendente. O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc,
Editura Universității „Titu Maiorescu”, București, 2020), Domnia Sa
expune fotografia a trei colosale coloane de piatră, de la Ulmet, județul Buzau,
care, în prezent, zac prăbușite și frânte, la pământ, despre care dumnealui
spune (și-i dau dreptate), că ar aparține unei civilizații atlante,
preistorice, fără însă a ne sugera care va fi fost rolul acestora.
Și
acum, iată întâmplarea livrescă! Ea vine chiar din Biblie, lucru la care,
recunosc, nu m-aș fi așteptat, deși am citit Biblia de vreo patru ori.
În
Vechiul Testament, în „Levitic”, am descoperit, însă, rostul acelor
coloane/stâlpi de piatră:
„Vă
voi nimici (le
spune D-zeu evreilor, n.n.) înlățimile pentru jertfă, vă voi dărâma
stâlpii închinați soarelui, voi arunca trupurile voastre moarte peste
trupurile moarte ale idolilor voștri, și sufletul Meu vă va urî.
Vă
voi lăsa cetățile pustii, vă voi pustii lăcașurile sfinte, și nu voi mai mirosi
mirosul plăcut al tămâii voastre” (Biblia ̶ Leviticul,
Cap. 26, al. 30 și 31).
Așadar,
Dumnezeu ne confirmă faptul că în Țara Făgăduinței fusese mai înainte atât o
altă civilizație umană și, evident, un alt „registru cultic”, să-l numim
așa!
Dar,
oare, stâlpii aceia de la Ulmet, jud. Buzău, nu aparțineau, iată, și ei
aceleiași religii de dinaintea celei impuse de Bunul Dumnezeu?! Nu
pretuitindeni (din Canaan până-n Carpați) se-ntindea aceeași civilizație care
ridicase incredibilele coloane de piatră, pe care nici azi nu poate să le
ridice nici cea mai performantă macara?!
Și-apoi,
de unde și cum le transportaseră până-n zona Buzăului, așa, masive, tăiate și
șlefuite perfect, dintr-o singură, uriașă stâncă de bazalt?!
De
ce doar trei și nu mai multe coloane?! Cum le ridicaseră-n picioare, acolo,
asemeni uriașelor pietre de la Templul Stonehenge, din Anglia, încât suntem
determinați să credem că, într-adevăr, planeta aceasta a fost stăpânită, mai
întâi, de atlanți, de acei titani, iar apoi (în urma distrugerii civilizației
atlante și a creatorilor ei) au urmat Adam și cei de după el!
Totuși,
faptul că-n Dacia a existat cultul lui Apolo, încă din vremea lui Zamolxe, și
că s-a prelungit până în timpul Diktatului de la Viena (lucru consemnat de
istoricii maghiari, care, în 1940, i-au văzut pe moți, cu brațele ridicate spre
cer, pe Muntele Găina, în răsăritul soarelui, rugându-i-se acestuia).
Dar
nu tot așa ni s espune și-n „Levitic”: că acei stâlpi erau închinați
soarelui, adică lui Apollo?
