Introducere
Cele mai vechi rădăcini ale unui popor le constituie, de bună seamă, limba sa, întrucât în ea adastă nu doar noianul de informații, adunat de-a lungul mileniilor, ci însăși felul său de a fi, de a trăi, de a gândi, ori de a-și expune vibrațiile sufletului său!
Tocmai de aceea am găsit de cuviință ca să pun în evidență un lucru de care, adeseori, am fost acuzați, și anume lipsa ,,izvoarelor noastre istorice”, ceea ce (după cum vom vedea) este complet eronat și făcut chiar cu rea intenție de către cei care încă mai susțin asemenea aberații roesleriene, conform cărora spațiul pe care actualmente îl locuim ar fi fost un ,,vid”.
O asemenea ideea ne deranjează, firește, iar ,,pietrele încep să vorbească”, după cum se și spune, și pe drept cuvânt!
A avea mărturii scrise (prin ideograme și pictograme), încă de acum 7.500 de ani (mă refer la ,,Tăblițele de la Tărtăria”), când în vremea de atunci cred că eram singurii care aveau, totiși, o scriere atât de elevată și de încifrată, aceasta presupune un mod de viață statornic, bine ancorat într-o civilizație extrem de avansată, pe care nimeni, în afară de noi, n-o avea, pe atunci, în Europa.
Descoperirea recentă (prin satelit, de către ruși, în 2017) de la Vârtoapele, este de-a dreptul fabuloasă, fiind vorba de un oraș aflat sub pământ la 7-8 m., situat la aproximativ 22 de km. de vechea Sarmizegetusă!
E vorba de un oraș cu temple, cu statui, cu anfiteatru, cu tolosuri etc., care, probabil (ținând cont de cei 7-8 m. de pământ/viitură ce-l acoperă), a existat înainte de Potopul biblic din urmă cu 8200 de ani. Poate că datorită marelui diluviu, acest miraculos oraș a fost acoperit de un strat gros de pământ.
Apoi, descoperirile din apropierea Varnei (Bulgaria), în apele Mării Negre, a unor obiecte din aur pur, de forme bizare, specifice unei tehnologii de vârf, iar ne vorbesc de acea civilizație și de acea cultură specifică zonei Carpați-Bizanț, unde (după cum vom vedea) avea să se sedimenteze și forma limbii noastre, încât istoricii care încă mai au dubii cu privire la spiritualitatea acestui neam, ar fi bine să citească cele ce voi expune pe mai departe, cu privire la limba ce-o vorbim, fiindcă limba românească este, repet, expresia cea mai fericită a specificului nostru.
Tocmai de aceea am găsit de cuviință să apelez la documente scrise, descoperite în secolul trecut, ca mai apoi să pot ajunge la ,,Tăblițele de plumb de la Sinaia”, coborând, în timp, până în vremea lui Zamolxe.
Operațiunea pare, oarecum, stranie, atunci când vrei să convingi intrușii și scepticii istorici care denigrează (oricând au ocazia) acest popor, care, după părerea mea, este cel mai vechi din Europa și care, prin ionienii, dorienii, aheenii și eolienii spațiului carpatoponto-danubiano-nistrean și sud-dunărean, migrând spre Grecia (fiind împinși de tribul,,sacilor”, din care se trag geto-dacii) au dus în Grecia Centrală și-n toate insulele Mării Egee (apoi, în SV și NV Asiei Mici, dar și-n Grecia Mare ─ Sicilia și sudul Italiei, până la Neapolis!) cultura antică a Eladei, care s-a răspândit pretutindeni în Europa și-n lume.
