Mi-e greu fără de tine, tată,
deşi nu-s singur (ştii prea bine),
că am fecior, şi am şi fată,
dar nu-i niciunul lângă mine!
Cu cât trec clipe, trec şi zile,
simt că mă pierd într-un pustiu;
că rup din cartea vieții file
cu scris mărunt, trandafiriu ...
Ce-i pasă lumii că-s departe
de ochii tăi, ce mă priveau
c-un dor de dincolo de moarte,
aşa cum alții nu erau ?!
Cum aş putea să uit, c-o viață,
doar pentru mine au trudit
a tale mâini, cândva verdeață,
sub trupul meu neliniştit?!
Că-n pâina rumenă, pe masă,
eu încă văd toți anii tăi;
că inima-ţi râdea voioasă
precum, sub cetini, zurgălăi?!
Pe dealuri, azi, în vânt, mesteceni
se leagănă ca altădat’
dar tu nu vii să mă mai legeni,
când intră luna nouă-n sat !...
Lumea-a rămas tot rea, vicleană,
dorindu-şi slavă,
lux și bani;
doar noi avem aceeaşi rană:
cea de pământ și de țărani!...
Mi-e greu fără de tine, tată ,
deşi nu-s singur (ştii prea bine),
că am fecior şi am și fată,
dar nu-i niciunul lângă mine!
Surpate
09-12 aprilie 2017
George Voica
