Nu cred că există undeva, în
Univers, un lucru, un om, un concept filosofic etc., etc., care să nu-și aibă
rădăcini; la rându-le, acestea fiind, recunosc, una din marile taine ale
tuturor timpurilor, care nu s-au lămurit nici de la facerea lui Adam și a Evei,
nici de la potopul biblic, până în zilele noastre, și nici nu cred că se vor
limpezi, totul rămânând într-o nebuloasă, așa încât intuiesc că, într-adevăr,
la început nu a fost cuvântul, ci un duh energetic de natură divină, din care
s-au născut toate câte există!
Că, din puzderia de planete ce
sunt în Univers, una (ori mai multe) au născut inteligentele ființe umane de
natură extraterestră (care au evoluat cu cel puțin zece mii de ani înaintea
noastră), nici nu mai încape îndoială!
Altminteri, cum am putea interpreta ecograful menționat
în Biblie, ori navele cosmice, superaparatura mașinii de război, cercetarea
genetică, activarea și reactivarea energiei cutiei craniene, dirijarea minții,
stabilirea destinului uman al fiecăruia dintre noi etc.?!
Iată, de
exemplu, folosirea ecografului, unde știm cu toții, de acum, că embrionul uman,
văzut de ginecologi, la aparate, pare chiar urât, respingător; și, totuși, îi
aflăm sexul, dar mai departe (evoluția sa firească, destinul său, pentru care a
fost conceput etc., etc.) nu știm mai nimic, pe când Biblia consemnează (cu 6
secole mai înainte de nașterea Mântuitorului!) lucruri de-a dreptul
incredibile, ce ne duc , evident, cu gândul la un înalt grad al cercetării
genetice:
„Mai
înainte ca să te fi întocmit (deci, genonul uman poate fi creat în
laborator și apoi introdus prin metoda „in vitro” în pântecele femeii!
n.n.) în pântecele mamei tale, te cunoșteam (cum am zis,
adineauri, n.n.), și mai înainte ca să ieși tu din pântecele ei, Eu te
pusesem deoparte și te făcusem prooroc!” (îi spune Dumnezeu
proorocului Ieremia, n.n.).
(Biblia ‒ Ieremia, Cap. 1/9, p. 736)
Însuși
proorocul Isaia (sec. VI î. Hr.) vorbește de acel ecograf, pentru descoperirea
căruia, iată, ne-au trebuit 2500 de ani, timp în care mi-e foarte greu să spun
unde au putut ajunge cu cercetarea genetică cei care ne-au creat, că doar nu
ne-au așteptat pe noi să-i prindem din urmă:
„
El (Mântuitorul, n.n.) a crescut (a proorocit Isaia, n.n.)
înaintea Lui (a lui Dumnezeu, n.n.) ca o adraslă slabă, ca
un Vlăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseță și nici
strălucire, ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui (a lui Iisus Hristos, n.n.) n-avea nimic care să ne placă.
Disprețuit și părăsit de oameni (deci, îi știa și destinul, n.n.), om al durerii și
obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El,
și noi nu L-am băgat în seamă”.
(Biblia ‒ Isaia, Cap. 53/2 și 3, p. 725)
Iar când
va fi să se nască Fiul lui Dumnezeu, ni se va da un semn, prin Arh. Gabriel:
„De aceea, Domnul însuși vă va da un semn (vouă, proorocilor, n.n.): Iată, fecioara va rămânea însărcinată. Va
naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel! (Dumnezeu este cu noi!)”.
(Biblia ‒ Isaia, Cap. 7/14, p. 687)
