Ahile si triburile elene

                                                  Moto: ,,Cele mai mari duşmănii sunt între rudele apropiate”

                                                                                         (Tacit, Istorii, IV, 70)

Niciun popor nu e pur, ci e un amestec de naţii, de rase, de orgolii şi de lupte continue; de frământări de gânduri, porniri; de instincte primare şi poftă de mărire şi slavă, care, asemeni unui şuvoi năvalnic, de munte, adună-n undele-i repezi toate cele enumerate mai sus, uniformizându-se, cel mai adesea, şi curgând, apoi, în aceeaşi matcă etnografică, ce dă specificul naţional.

            Despre noi, despre strămoşii noştri traco-geto-daci, cu influenţe, evident, pelasge, însuşi marele istoric grec Cassius Dio spunea că eram dezbinaţi încă de acum 2000 de ani; că eram învrăjbiţi, chit că eram ,,cei mai numeroşi (tracii) după indieni”, iar dintre toţi aceştia, ,,dacii erau cei mai vitejişi cei mai drepţi” (Herodot, Istorii).

Şi câtă dreptate aveau! Lucrul acesta îl vom vedea şi pe parcursul lucrării de faţă, al cărei scop principal este, însă, acela de a încerca să demonstrăm că ,,triburile elene” (întemeietoare ale Eladei antice) proveneau din traco-iranienii ce ocupau nu doar interiorul arcului carpatic, ci întreaga regiune situate între Carpaţi-Nistru (chiar până la Bug) – Dunăre (atât la N. cât şi la S. de aceasta) – Marea Neagră (Schytia Minor, până dincolo de Varna de azi), încât nu întâmplător locuitorii ţărmurilor vestice ale Pontului Euxin ar putea fi numiţi, pe drept cuvânt, ,,eolieni”, şivom vedea de ce.

                                            Pentru mai multe informaţii, cititi  <<<aici>>>

De acelaşi autor:

Zamolxes şi Pitagora

Zamolxes şi Pitagora

                                                    Moto: Virtutea când se altoieşte şi creşte curată, împreună cu firea noastră, e   singurul bun care ne însoţeşte până la bătrâneţe.

(Isocrate – Sfaturi către Demonicos)

            Locul naşterii tale nu ţi-l alegi! La fel nici clipa şi locul morţii! La fel destinul ce ţi-l urmezi în repedea trecătoare suflare de viaţă ce ni s-a dat!...

            Uneori, sunt lucruri, în viaţă, care te marchează adânc; altele îţi pun mari semne de întrebare, obligându-te să cobori în străfundurile sufletului tău, ori, mai adesea, în străfundurile istoriei neamului tău.

Aici, însă, apare (în mod ciudat!) întâmplarea, care – trebuie să recunosc – are un rol foarte important, marcându-te pe tot parcursul anilor tăi, cu atât mai mult, cu cât e vorba , să zicem, de neamul din care tu faci parte şi despre care ai vrea să afli cât mai multe cu putinţă.

Şi e firesc să fie aşa!

Ce copil, aruncat de soartă pe meleaguri străine, departe de casă, departe de cei dragi (pe care-i ştie că există), n-ar vrea să-i regăsească, într-o bună zi, şi să se bucure împreună, aşa, ca între fraţi şi rude de sânge, de lacrimi , de doruri?!

            Întocmai aşa s-au petrecut lucrurile şi în cazul meu, când, citindu-l pe Strabon (ce, după stră-străbunica sa după mamă, e tot din neamul nostru, al aromânilor!), am fost plăcut surprins să găsesc o informaţie ( ce se suprapunea cu a lui Plutarh) referitoare la filosoful, fizicianul şi astronomul Pherekydes, la Pitagora şi la ,,sclavul” acestuia, Zamolxes, nimeni altul decât cel mai înţelept dintre toţi bărbaţii Geto- Daciei antice, din care, cu mândrie, iată, recunosc că ne tragem.

            Acel cuvânt, ,,sclavul” lui Pitagora, spus despre Zamolxes, m-a intrigat, fireşte!

Pur şi simplu m-am simţit umilit, jignit; nu eu, neapărat, dar aici era vorba de  strămoşii mei, iar pentru lucrul acesta nu puteam rămâne nepăsător, cu atât mai mult, cu cât ştiam (şi mai ales simţeam din acel fragment al lui Strabon) că în greci nu trebuia să ai încredere! În plus, acel cuvânt, ,,sclavul”, mi se părea a fi semnul unei invidii fără de margini, dar şi al unui adevăr pe care ei, grecii, voiau să-l ascundă: şi anume, că Pitagora a fost cu mult mai prejos decât Zamolxes, iar de lucrul acesta sunt sigur că vă veţi convinge pe parcursul lucrării de faţă.

Pentru mai multe detalii citiţi <<<aici>>>

De acelaşi autor: