,,La Colorado,aproape de stele”,
,,Balena-albastră”, coaptele căpșuni,
vei fi, de-acuma, dumneata cu ele,
sub cort de crini și, aripi de păuni...
În urmă, ale lumii-s iată, toate,
cu fremătări de griji și de nevoi,
încât te-ntreabă singur și socoate,
de ți-e, sau nu, mai bine fără noi!...
Vezi cum se-nvârte-ntruna-a roții roată;
întregul Univers roteșe și-el,
iar, ce-ai mai fost, tu vei mai fi o dată:
cu păr de mure, - același tinerel,
care trecea pe sub castanii-n floare,
cu Doamna, mână-n mână,surâzând,
căci pe Terasă-n parcul cu răcoare,
de viață, sufletul era flămând...
*
* *
Cum aș putea aminte nu mi-aș ’duce,
că sub picior mi-ai pus covorul roș;
că poeziei m-ai jertfit pe Cruce,
când eu, la Cluj, eram precum Gavroche?!
M-ai debutat! Ce bucurie-naltă;
aveam, pe-atunci, vreo douăzeci de ani...
Inima încă și acum tresaltă –
pluteam peste Grădina Ghetsimani!...
Dar,vine-o vreme,știi,de bună seamă,
când haina ți-e, pe spate,- așa de grea;
când, din adânc, auzi un glas de mamă
și vezi că-n cer se stinge iar o stea...
A fost un om, ori, poate, o nălucă?!
De la Câineni, te strigă munții mari!
Ți s-a făcut, așa, un dor de ducă
înspre Ardeal, c-un tren cu militari!
Nu este verde frunza de stejar?!
Nu fagurii se fac la vremea lor?!
Nu plânge Preacurata în altarul
Amirosind a verde cimbrișor?!
Sunt anii tăi, prietene, Moțoace,
ce risipirii toți s-au dat cu rost!
Chiar dacă soarta nu ne-a dat noroace,
în poezie,tu rămâi ce-ai fost:
un călător ce vine de departe,
ce-amurgul și-l aduce în pridvor;
ce fluturii i-adună într-o carte;
cu mâinile se prinde de un nor,
căci ce-ar putea să fie-această viață,
când vezi că umbra nu-i în urma ta;
c-obrazu-i părăsit de-acea roșeață?!
Te-ntreabă și socoate dumneata!...
Și-apoi, iar glas de mamă se aude:
,,Ce faci, copile?! Te aștept! Nu vii?
Mă tot întreabă toate-a ’ noastre rude:
cu toți,acum, adună păpădii!...”
*
* *
,,La Colorado,lângă cele stele”,
te văd cum, negre, răsucești mustăți!
Mi-e dor de dumneata, ca de cișmele!...
Nu îți mai pasă-a ’ lumii judecăți!...
Noi,cei rămași,îți spunem: ,,Somnuri line,
lângă părinții
tăi, de la Câineni!
S-auzi și-n vise freamăt de cetine
și parte ai de buni samarineni,
că bun ai fost,cu inimă curată;
celui nevolnic fost-ai ajutor!
Să te cuprindă ceru-n a lui roată!
Și nu uita: Ești Dorul nostru, DOR!”
Surpate, George Voica
07 dec. 2023
