Astfel am văzut eu frumoasa Țară a Loviștei, al cărei
nume ne duce cu gândul, evident, la Lytuon/Litovoi, Litua, așa cum era numită
Oltenia (vechea Dacie Alutensis, romană, din vremea lui Traian!), ai cărei
voievozi dintâi au fost frații Ioan și Litovoi, iar în Țara Loviștei, Basarabii
încuscriți (la fel ca și Litovoii macedoneni din Skopje) cu IO RADU NIGRU vv.
(voievod) PRIȘTINA 1128, după cum scrie pe inelul-pecete ce-l purta și care s-a
găsit la Curtea de Argeș!
Deci, frații Ioan și Litovoi stăpâneau partea dreaptă a
Oltului, dar și Hațegul și Amlașul (Mărginimea Sibiului), până la Dunăre,
partea stângă a Oltului (Muntenia în cea mai mare parte, cu Capitala la
Titești), iar lucrul acesta e atestat din 1204,
pe o piatră funerară, existentă și azi la Titești, județul Vâlcea.
Iată acum dinastia
BASARABILOR, adică a urmașilor SARABILOR
(cei care oficiau cultul religios, Marii Preoți, așa cum, în vremea lui
Zamolxe, sec. VI î.Hr. și până în vremea lui Burebista, sec. I î.Hr., acesta
din urmă avându-l ca Mare Preot pe Deceneu, cel ce studiase astronomia și
teologia în Egipt; asemeni și Zamolxe, împreună cu Pitagora) își trăgea numele
de la BASARA, care în limba
egipteană înseamnă „vulpe”, căci Marii
Preoți se înveșmântau în mantie din blană de vulpe, atunci când oficiau cultul
religios ─ cult solar, apolinic.
Cu alte cuvinte, aici, în Țara Loviștei, din spatele
Kogaiononului/Masivul Cozia (unde se află acest Munte Sacru al Dacilor), BASARABII au găsit de cuviință să-și ia
acest nume de la Marii Preoți Daci, căci aici, la Cozia, se află și azi peștera
în care, spre bătrânețe, a trăit Zamolxe (în ea și murind), dar și locul celei
de-a doua peșteri (la 8-10 m. distanță una de alta, marcată cu un bolovan
ovoidal, foarte mare), în care presupun că a fost îngropat Deceneu!
Iată,
acum, dinastia BASARABILOR, care s-a încuscrit cu cei din dinastia lui IO RADU
NIGRU vv. PRIȘTINA 128:
