Prezentare cărţi

duminică, 23 august 2020

PARODII

 





1. Stampe din Parlament

─ după ,,Plumb”, de G. Bacovia

 

Dormeau adânc momâile în jeț;

le clănțăneau doar plăcile în gură;

nu mai găseai, în sală, castraveți,

însă era atâta murătură!...

 

Stau singur lângă ei; voiam să strig

că gripa cea porcină li-e fatală,

dar ei dormeau încovoiați,covrig,

precum monahi cu bărbile în poală!...

 

Dormeau adânc momâile în jeț;

se auzeau, în ceruri, vuvuzele...

Doar unul chel și-așa de mălăieț,

se tot holba la două cucuvele!...

                     ─//─

 

2. Gândurile unui pensionar

─ după poezia ,,Gri”, de G. Bacovia

 

Ca măgaru-n ceață cuget iar

că pe lumea asta proștii au noroc

,,Uite ce mașină”, mi-am zis, și ce bloc,

dând pensiei mele un pâslar!

 

Ca nebunul cred că voi ieși c-un par

să mă plimb pe stradă, ca prin galben crâng;

uneori îmi vine, din senin, să plâng,

dând pensiei mele un pâslar!

                      ─ //─






vineri, 14 august 2020

Coronavirus și războiul nuclear

 


Nu cred că există în istoria culturală a omeniriii o lucrare literară mai încifrată decât ,,Apocalipsa lui Ioan”, singurul care a reușit (în parte) s-o decripteze fiind medicul evreu Nostradamus, care, la rându-i, a ascuns totul sub o carapace a misterului, ca și cum doar el a putut străpunge taina de dinaintea sfârșitului lumii și, îngrozit, a acoperit proorocirile făcute de îngerul Domnului ,,despre lucrurile care au să se întâmple în curând” (Cap. 1,1)

            Evident că expresia ,, în curând” nu are sensul de azi, mâine sau poimâine, ori peste un an, doi, ci, după cum oricine poate să înțeleagă, se referă la sute și chiar mii de ani, de la învierea lui Iisus Hristos, până în ,,vremea din urmă”, despre care ni se spune, clar, că ,,este aproape”!

            Pornind de aici, am încercat să descopăr în ,,Evanghelia lui Ioan” vremea în care trăim noi, iar pentru aceasta a trebuit să citesc de mai multe ori lucrarea respectivă, rămânând extrem de surprins să constat că, într-adevăr, întâmplările prin care urmează să treacă întreaga omenire în ,,vremea din urmă” sunt relatate într-o formă extrem de ciudată, și anume amestecându-se, în mod conștient, intenționat, evenimentele, relatându-le într-un ,,melanj” de real și oniric parcă, mai mult metaforic și, mai ales, simbolistic, scopul fiind evident, acela de a ne atrage atenția, cât se poate de limpede, asupra a ceea ce va urma, dar, totuși, încercând prin această tehnică a ,,mozaicului repostericesc”, să ne mai risipească (pe cât posibil!) spaima de care vom fi cuprinși, atunci când vom înțelege despre ce e voba!

            Tocmai de aceea, observând această ,,tehnică livrescă”, nemaiîntâlnită în nicio operă literară, și dorind în mod expres să ,,depistez” stadiul în care ne aflăm noi, azi, în ,,construcția” ,,Apocalipsei lui Ioan”, cel din ostrovul Patmos, am găsit de cuviință să mă opresc, în special, asupra cap. 9 din ,,epistola” respectivă, deoarece acest capitol mi-a atras atenția în mod cu totul și cu totul deosebit, singurul capitol în care se vorbește despre o armă supermodernă, folosită în 3 ianuarie 2020 de SUA, armă cu care au fost uciși generalul iranian Qasem Soleimany și cei din garda sa.

E vorba de o dronă teleghidată, pe care  ,,Apocalipsa lui Ioan” o denumește ca fiind ,,lăcustă”, iar asemănarea, vom vedea, este exactă, dar aceeași ,,lăcustă” este și purtătoarea unor fel de ,,cununi, adică niște coroane, cu alte cuvinte.

            Așadar, din citatul ce urmează, veți înțelege foarte bine acel ,, melanj simbolistico-metaforic” despre care v-am vorbit, fiindcă, după cum deja știe oricine, Coronavirus a izbucnit exact în ianuarie, în China, ceea ce ne determină să credem că virusul respectiv a fost creat (după cum scrie foarte clar în  ,,Apocalipsei lui Ioan” ) în ,,Adânc”, adică într-o bază subterană, militară, desigur, la ,,crearea” sa contribuind din plin ,,fiii Soarelui”, ai lui ,,Apolion”, adică extratereștrii.

Astfel, ni se confirmă faptul că acest virus e de natură extraterestră, făcut cu un scop foarte bine definit, și anume să ,,îndepărteze” de pe planetă (aceasta fiind supraaglomerată!!) pe cei de vârsta a treia și pe cei tarați!

            Dar, surprinzător, acele așa-zise ,,lăcuste” sunt, spuneam, nu doar dronele supersofisticate, dirijate de la mari distanțe, ci sunt și imaginea virtuală (așa cum am văzut-o în laboratoarele sud-coreene și japoneze, extrem de clară, de convingătoare) a unei ,,coroane”. Tocmai de aceea am făcut (mai precis, am dedus asocierea) apropierea vizualizată a virusului Covid 19 cu o coroană înconjurată de mici sfere, ca niște alte coroane cu pietre prețioase, rubinii!




                                 Citiți mai departe



Doamna Maria Brâncoveanu ̶ înmormântată la Mănăstirea Surpate!

 



,,Tu să nu blestemi!”  ne-a îndemnat Domnul nostru Iisus Hristos, știind cât de puternică e forța cuvântului năpustit din adâncul inimii, clocotind de ură!

Or tocmai acest lucru, se pare, s-a întâmplat cu toți Cantacuzinii, de-a lungul întregii istorii a Imperiului Bizantin, căci pofta de mărire și fală a acestor vlahi (Ctitori ai Bisericii Blacherne/Vlaherne  ̶  adică Biserica Vlahilor din Constantinopole) a dus, firește, la ridicarea și, apoi, la prăbușirea lor în mlaștina deznădejdii și-a stingerii lor.

            Dacă, în cele ce urmează, vom relata ,,tragedia Brâncovenilor” și drama cea mai amară a celei mai nefericite Doamne (Maria Brâncoveanu) de pe pământul românesc, trebuie să spunem că dumneaei nu e, totuși, cea dintâi din istoria atât de tulbure a Bizantinilor, ci prima crimă de proporții înspăimântătoare s-a petrecut, totuși, cu 251 de ani mai înainte (în 1463), și tot în Bosfor!

            E vorba de decapitarea Împăratului Bizanțului, David Mare Comnen  ̶̶  ultimul mare împărat bizantin  ̶  care a fost decapitat la 1 noiembrie 1463 împreună cu cei șapte fii ai săi, după cum aflăm de la istoricul Stelian Brezeanu (O istorie a Imperiului Bizantin, Editura Albatros, București, Decăderea și prăbușirea Statului Bizantin, p. 205).

            Odată cu acest Împărat, David Mare Comnen (din care, Constantin Gane, spune, limpede, că se trage și Constantin Brâncoveanu), ia sfârșit și ultima rămășiță a străvechiului și gloriosului Imperiu Bizantin, și anume Imperiul de Trapezunt, dar ,,blestemul”  Bazileilor Constantinopolului va dăinui, se pare, până-n vremea șui Ștefan Cantacuzino (vărul primar al lui Constantin Brâncoveanu, acesta din urmă blestemându-l chiar în Joia Mare a Paștelui, în martie 1714, chiar în cancelaria Caselor Domnești, când Ștefan Cantacuzino, primind ,,firman” de domn nou, Brâncoveanu a plâns și, repet, l-a blestemat din adâncul inimii sale sfâșiate de durere), când acesta și tatăl său (trădătorul Brâncoveanului) au fost duși de turci la Edirne (Adrianopole), spânzurați de o grindă, după care li s-au tăiat capetele și le-au umplut cu paie, lucru, se vede, de care știa prea bine, din cronici, și Mihail Eminescu, de vreme ce în ,,Călin  ̶  file din poveste” scrie:

            ,,O, tu crai cu barba-n noduri, ca şi câlţii cînd nu-i perii,

Tu în cap nu ai grăunţe; numai pleavă şi puzderii.”

Dar, spuneam, la Cantacuzini forța blestemului era cea mai răzbunătoare armă. Și nu doar la ei, ci, cred, în general, fiindcă nu putem uita că a doua zi după ce Constantin Brâncoveanu a preluat domnia (în urma morții unchiului său, Șerban Cantacuzino, ucis chiar de frații săi: Matei și stolnicul Constantin Cantacuzino, care, iată, acesta din urmă visa încă de pe atunci să-l aducă pe tronul Țării Românești pe fiul său, Ștefan, deși un monor, iar acum, în 1714, iată-l om în toată firea, ,,numai bun de domn” așa încât stolnicul cu studii la Roma, Padova și Veneția putea să-și vadă visul împlinit, lovindu-l pe la spate, pe nepotul său de soră, pe care-l botezase și căruia-i pusese și prenumele său!

Dar ce mai contează la Cantacuzini, când e vorba de domnia unei țări, mai ales a Imperiului Bizantin?!), i-a retezat capul boierului Gheorghe, care, chipurile, la o ceartă (pânâ-n domnie) îl înjurase de mamă pe Brâncoveanu.



Citiți mai departe