Toamna,
la Dintr-un Lemn
̶ Î. P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul
Râmnicului, și stareței Emanuela Oprea ̶
Moto:
„La
noi, ortodoxia este o tradiție!”
(Părintele
Stăniloaie)
La
Dintr-un Lemn, prin codrii de aramă
și
printre turle albe, ca de crin,
se
aude-un zvon și-un glas care tot cheamă:
„Mai
vină, Brâncovene Constantin,
că
osmanlâii nu mai sunt, dar alții
cu
pietre dau în Domn’Iisus Hristos,
din Dunăre până-n Carpații,-nalții,
și-ocări i-aruncă orice ticălos!...”
Stejarii seculari, în legănare,
dau mângâiere Precistei Marii;
eu zbuciumul l-aud, la fiecare,
zicând: „Tu, Brâncovene, chiar nu știi
că nătărăii-mproașcă iar sudalme,
frângând mireni și preoți pe genunchi;
că ne frământă, cum aluatu-n palme,
și ne-au trecut frigarea prin rărunchi?!
Te uită-n preajmă, Dintr-un Lemnu-i floare;
Emanuela, maica, o sădi,
cu acareturi, ca o cingătoare,
pe Otăsău, prin sălcii, păpădii...”
Aici, Antonul Pann găsi hodină
și-alean de suflet pătimaș, pribeag;
și-un „Axion” compuse-n bizantină,
ce Imn el fu pe Tricolorul steag!
Iar „Biblia”, ce-n București tradusă
de-acel Cantacuzino cel Șerban,
la Dintr-un Lemn se pare-a fost adusă,
veșmânt curat să-i dea, ca-n Canaan...
