Cred că nu există istoric antic, grec ori latin, care să
nu fi vorbit de puternica personalitate a lui Pythagoras, acest pelasgo-dorian
de origine egipteană, după tatăl său, Mnesarchos. Străbunicul său (cu patru
generaţii mai înainte) fusese Hipasos, un rege mai mic, din Philasia (din
Arcadia, în NE Peloponesului).
Venirea dorienilor în Pelopones şi ocuparea acestuia de
la vechii stăpâni – pelasgii
egipteni – a produs, evident, mari
tulburări, aşa cum se întâmplă, de obicei, la invadarea oricărui teritoriu, în
sensul că o parte a populaţiei pactivează cu ocupantul, iar o altă parte i se
opune prin forţa armelor.
Aşa s-au petrecut lucrurile şi prin sec. VIII-VII î.Hr.,
în timpul celui de-al doilea ,,val”
al migraţieie ioniano-doriene care cobora dinspre Carpaţi, cu intenţia, clară,
de a ocupa ce mai rămăsese neocupat de primul ,,val” ,,hiperboreic getic” să-l numim aşa, petrecut cu un veac
înaintea Războiului Troian – aproximativ între 1300-1200 î.Hr.
Dacă ,,primul val” ocupase Thessalia, centrul Greciei (Attica – zona Atenei, cea înfiinţată de egipteanul pelasg
Kekrops), insulele din Arh. Cyclodelor şi Sporadelor, ajungând până în Insula
Creta, se pare că, iată, zona Atticii, Argolida şi Peloponesul încă nu intraseră
sub stăpânirea traco-getă, ioniană şi doriană în egală măsură.
E drept că între cele două ,,valori getice”îşi încercase
norocul şi tribul aheenilor din zona Tyrasului, adică dinspre Cetatea Albă de
azi, din sudul actualei Basarabii, reuşind chiar să-i învingă pe ionieni şi
să-i împingă spre Răsărit, înspre NV Asiei Mici.
Dar să revenim la Pythagoras, ai căror străbunici
egipteni au avut de suferit rigorile ocupaţiei doriene a Peloponesului,
respectiv a ţinutului Phliasia, din Arcadia, un ţinut înfloritor, de vreme ce
acolo, la Phlius – capitala Phliasiei – egiptenii ridicaseră, se pare, prima acropolă din
Grecia, cu mai multe secole înainte ca grecii să ridice asemenea citadele, pe o
înălţime, în interiorul acelei citadele aflându-se frumoase polate princiare şi
impresionante temple închinate marilor zeităţi.
Asemenea citadele (acropole) aveau să apară la Atena,
Micene, Tirint, Corint etc., de-abia prin sec. V î.Hr., ceea ce denotă că
pelasgii Egiptului veniseră-n Grecia, o ocupaseră şi, odată cu aceasta,
impuseseră cultura şi civilizaţia lor, ce cobora dinspre Sumer, de la caldeeni,
din care, de fapt, se şi trăgeau.
Dacă avem în vedere marile piramide: Keops, Kefren şi
Mykerinos din Gizeh, de lângă Cairo, care ne ridicaseră cu cel puţin 2000 de
ani mai înainte ca phlisienii să construiască acropola din Phlius, şi ţinând
cont că acei pelasgi caldeo-egipteni ştiau (încă de acum 5000 de ani) de ,,triunghiul scalen”(fiindcă, alminteri,
nu ar fi putut ridica piramidele), trebuie să înţelegem că nu noi, cei de azi,
suntem, în domeniul ştiinţei şi al tehnicii, acea ,,axa mundi”, atotştiutorii Universului acestuia, ci au mai fost şi
alţii, cu mult înaintea noastră, care aveau, cu adevărat, lumină divină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu