Moto: Cu cel înţelept te sfătuieşt
(Ben Sirah – Cartea
înţelepciunii, 9, 20)
−
Se dedică preabunei stareţe a Mănăstirii dintr-un Lemn,
monahia Emanuela Oprea −
Ce va fi fost la începutul lumii, ori dincolo de acel
început, nici măcar vechii inzi n-au ştiut să ne spună!
O mare de lumină şi-un Duh peste talaze, legănându-se odată cu ele, sau
chiar o linişte mare, fără de sfârşit, din care Soarele, Luna şi stelele toate
s-au închegat, ca şi spuma; pulsând, mai apoi, ca sevele-n arbori, primăvara,
când cineva le strigă din cer, spre El să se-ndrepte?!
Să ne imaginăm, totuşi, Energia Divină – acel Duh despre care vorbeşte
Biblia, şi de puterea ei (cum zicea Platon), de a emana lumi şi esenţe: suflet,
ca substanţă materială, şi suflet ca raţiune/spirit, adică acei ,,ochi cugetători de inimii’’, cum se scrie în Vechiul Testament.
Şi, dintr-o dată, un om! Unul singur, privind cu uimire, răsărind Soarele peste pământ (ca
la Walt Whitman!), rostogolindu-se pe bolta cerească; apoi Luna, urmându-l
sfioasă, cu paşii-i mici, printre stelele nopţii, mirate şi crude, licărind
depărtărilor, mărilor...
Mai singur decât omul
acela nimeni n-a fost nicicând pe pământ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu