Zamolxes şi Pitagora
Moto: Virtutea când se altoieşte şi creşte curată, împreună cu firea
noastră, e singurul bun care ne însoţeşte până la bătrâneţe.
(Isocrate – Sfaturi către Demonicos)
Locul naşterii tale nu ţi-l alegi! La fel nici clipa şi locul morţii! La fel destinul ce ţi-l urmezi în repedea
trecătoare suflare de viaţă ce ni s-a dat!...
Uneori, sunt lucruri, în viaţă, care te marchează adânc;
altele îţi pun mari semne de întrebare, obligându-te să cobori
în străfundurile sufletului tău, ori, mai adesea, în străfundurile istoriei
neamului tău.
Aici, însă,
apare (în mod ciudat!) întâmplarea, care – trebuie să recunosc – are un rol
foarte important, marcându-te pe tot parcursul anilor tăi, cu atât mai mult, cu
cât e vorba , să zicem, de neamul din care tu faci parte şi despre care ai vrea să afli
cât mai multe cu putinţă.
Şi e firesc să fie aşa!
Ce copil,
aruncat de soartă pe meleaguri străine, departe de casă, departe de cei dragi
(pe care-i ştie că există), n-ar vrea să-i regăsească, într-o bună
zi, şi să se bucure împreună, aşa, ca între fraţi şi rude de sânge, de lacrimi ,
de doruri?!
Întocmai aşa s-au petrecut lucrurile şi în cazul meu, când,
citindu-l pe Strabon (ce, după stră-străbunica sa după mamă, e tot din neamul
nostru, al aromânilor!), am fost plăcut surprins să găsesc o informaţie ( ce se suprapunea cu a
lui Plutarh) referitoare la filosoful, fizicianul şi astronomul Pherekydes, la
Pitagora şi la ,,sclavul” acestuia, Zamolxes, nimeni altul decât
cel mai înţelept dintre toţi bărbaţii Geto- Daciei antice, din
care, cu mândrie, iată, recunosc că ne tragem.
Acel cuvânt, ,,sclavul” lui
Pitagora, spus despre Zamolxes, m-a intrigat, fireşte!
Pur şi simplu m-am simţit umilit, jignit; nu eu, neapărat,
dar aici era vorba de strămoşii mei, iar pentru lucrul
acesta nu puteam rămâne nepăsător, cu atât mai mult, cu cât ştiam (şi mai ales simţeam din acel fragment al lui
Strabon) că în greci nu trebuia să ai încredere! În plus, acel cuvânt,
,,sclavul”, mi se părea a fi semnul unei invidii fără de margini, dar şi al unui adevăr pe care ei,
grecii, voiau să-l ascundă: şi anume, că Pitagora a fost cu mult
mai prejos decât Zamolxes, iar de lucrul acesta sunt sigur că vă veţi convinge pe parcursul
lucrării de faţă.
Pentru mai multe detalii citiţi <<<aici>>>
De acelaşi autor:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu