Orice lespede de mormânt e nu doar amintirea unui om, a clipei cea repede ce ni s-a dat, ci însăși o parte a istoriei noastre naționale, care, prin ea, respiră și azi, minunându-ne prin forța, vitalitatea și vigoarea acestui neam!
De câteva decenii, în incinta Bisericii „Sfânta
Cuvioasă Parascheva” din Ciredaru (Băbeni-Gară), parohie a preotului Chera Dicui,
apartinătoare a orașului Băbeni, județul Vâlcea, în Sf. Altar se află o
asemenea lespede de mormânt de aproximativ 1,80 m. lungime/1m. lățime, frumos
ornamentată floral (cu viță-de-vie unduitoare – simbol al eternei vieți, a
nemuririi sufletului uman – ), care, nu doar prin grosimea ei „glăsuiește”
că aparține unui om deosebit (cu rang și cu putere economică, desigur), ci,
evident, inscripționării sale în limba română, simplă, fără amăgitoare „sclipiri”
metaforice, redată în scriere chirilică.
Surprinzător
(după cum vom vedea) e faptul că, asemeni „bolovanului”/stâncii enorme,
inscripționate tot în chirilică, acolo, în Gruiul Plăcintei, în Dosul Dealului,
la Titești, jud. Vâlcea, și pe această lespede de piatră mai întâlnim și
ideograme; apoi, literele latine se îmbină (în noianul chirilic) cu litere grecești,
semn cât se poate de limpede că într-adevăr, cum spunea Plutharh, grecii au
luat alfabetul aramaic de la fenicieni, în sec. VIII î. Hr.
Dar,
iată, după ce slavii au pătruns în Peninsula Balcanică, în anul 500 d.Hr.,
conviețuind cu grecii și cu macedonenii (dar și cu toți geto-dacii
sud-dunăreni, care, în anul 100 d.Hr., aveau capitala la Tomis/Constanța și
s-au numit, de atunci, vlahi, olahi, încât numele lui Nicolae Olahus avea să
fie rostit cu respect la Curtea Coroanei Maghiare, la care ajunsese suveran!),
slavii au preluat (se zice) alfabetul chirilic de la greci.
Adevărul,
însă, e altul, și anume: Frații Metodiu și Kiril (geto-daci din Cetine, zona
VLAȘKA-DRAKIE – adică, VLASIA DACIEI/olahii/vlahii din DACIA sud-dunăreană, pentru
că DACIA DE AUR – din vremea lui Rhessos și Abaris – după cum am aflat din „Dacia
preistorică” a lui Nicolae Densușianu – avea două capitale, acum 2300 de
ani: una la N. de Dunăre (Sarmizegetusa) și alta în S. Dunării (la Kotopolițe,
după cum eu însumi am aflat, decriptând, pe cât am putut „Tăblițele de plumb
de la Sinaia”; Kotopolițe era, se pare, unde, azi, e Priștina, în Kosovo),
au studiat la Thessalonic, oraș geto-dac, ei înșiși fiind geto-daci, așa încât
nu un popor migrator e autorul/creatorul alfabetului chirilic, ce a stat, în
bună parte, la baza alfabetului limbii române, ci am putea spune că noi înșine
le-am creat: atât pe cel chirilic, cât și pe cel românesc! Altminteri, cum se
explică faptul că nicio națiune, nu folosește un alt alfabet, în afara celui
creat de ea însăși?!
