Încurcate și tulburi mai sunt vremurile
de-nceput ale voievodatelor și voievozilor munteni, de vreme ce înșiși cei mai
de seamă istorici ai acestui neam nu se pot oune de acord în ceea ce privește
curgerea familiilor domnești de după întemeierea Țării Românești, de către
Basarab I, după bătălia de la Posada, din 9-12 nov. 1330!
Iar din această confuzie de date și
de-nrudiri cu despoții bulgariși sârbi, iată că a ,,răsărit”, pe pământ
românesc, acel mit al lui Dracula, pe care l-au speculat străinii în fel și
chip, lăsându-se să se creadă că monstrul din Carpați chiar a existat cu
adevărat, lucru absolut hilar! Și totul, tocmai datoritălipsei de ,,izvoare”!
Drept urmare, ,,vampirul de frunte” al lumii moderne își are, chipurile,
originea în spațiul carpatic, la Castelul Bran, despre care se spune că ar fi
fost ctitorit în anul 1377, an în care
începe domnia lui Radu I cel Mare sau Negru-Vodă (1377-1383).
Coborând în timp, știm că Basarab I,
Întemeietorul Țării Românești (1330-1352) se căsătorise, la doi ani după
bătălia de la Posada, cu unguroaica Marghita din Dăbâca, soră cu contele Miked-rudă
a Regelui maghiar Carol Robert de Anjou-și primise zestre/ dotă ,,Șercaia,
Căciulata, Veneția, Cârțișoara etc; adică ,,Țara Făgărașului” de unde a luat-o
pe ,,draga” sa și, coborând pe Râul Doamnei, avea să facă, la Câmpulung Muscel,
o Catedrală Catolică, în care va fi îngropată Marghita-de rit catolic-și apoi,
firește, în 1352, însuși Basarab I, așa încât mormântul nr. 10 de la Curtea de
Argeș n-are cum să fie al lui Basarab I, ci, mai degrabă al fiului său,
Nicolae-Alexandru, sau poate al voievodului Radu Negru (Negru-Vodă)
(1377-1383).
Fiul lui Basarab I, Nicoale-Alexandru, a
avut, spun istoricii, două neveste: Maria
și Clara, acestea din urmă făcându-ne
să credem că și el (asemeni tatălui său) se recăsătorise tot cu o unguroaică,
la îndemnul maicii sale, Marghita.
Cum, însă, domnia românească trebuia,
firește, continuată și cum sângele Basarabilor vibra pentru neamul eroic al
biruitorilor de la Posada, Nicolae-Alexandru a avut urmaș pe Vladislav I
(Vlaica-vodă), despre care se spune că ar fi avut mamă vitregă. Aceasta
înseamnă că el fusese făcut de Maria (sârboaică), dar murise la nașterea
acestuia și atunci Nicolae-Alexandru s-a recăsătorit cu Clara.
Dar iată, mai limpede,
descendenții lui Basarab I, de la el, până la Vlad Călugărul:
1. Basarab I (1310-1352) căsătorit cu unguroaica Marghita, cea cu care l-a
făcut pe Nicolae-Alexandru
2. Nicolae-Alexandru (1352-1364), a avut două neveste: Maria și unguroaica
Clara
3. Vladislav I (Vlaica-vodă) (1364-1377)
4. Radu Negru (Negru-vodă sau Rdu cel Mare (1377-1383); fiul lui Vladislav I;
căsătorit cu sârboaica Colinichia (fiica Simonidei și a craiului sârb Ștefan
Uroș III)
5. Mircea cel Bătrân (1386-1418); fiul lui Rdu cel Mare și al Colinichiei; a
mai avut un frate, Dan, mort în Bulagria
6. Vlad Dracul (1436-1442; 1443-1447); al cincilea fiu al lui Mircea cel
Bătrân
7. Vlad Țepeș (1448; 1456-1463 și 1476)
8. Vlad Călugărul (1481; 1482-1495)
Deci, Radu Negru-vodă (Radu cel Mare) era
tatăl lui Mircea cel Bătrân și al lui Dan,pentru fiecare din feciorii săi
făcând o Capitală a Țării Românești: pentru Dan, la Curtea de Argeș, iar pentru
Mircea cel Bătrân la Râmnic (,,orașul doamnei mele”), urmând, poate, vechiul
model dacic, care avea două Capitale: Sarmizegetusa (la nord de Dunăre;
înființată de Skitos, tatăl scițilot, cu 200 de ani înainte de Mogato și de
Burebista) și Kotopolițe sau Kosovopolje ori Câmpia Mierlei (în ,,Tăblițele de
la Sinaia” apare de mai multe ori toponimul Kotopolițe). Acolo, în 15 iunie
1389, a luptat Mircea cel Bătrân alături de verișorul său primar, Lazăr, craiul
sârbilor, care tot acolo și-a găsit și moartea!
