HONEYCOMBS OF DEW

HONEYCOMBS OF DEW

-         HAIKU –

Nicotiana-

Open under the blue skies,

Dear Mother of God.

*

Bitter cherry trees

On the top of Câineşti hill –

autumn in scarlet.

*

Innocent childhood-

Cuckoos in bloom acacias,

Scented violets.

*

A church bell’s calling

At daybreak in Surpate-

Call into heaven.

*

The Fountain Valley

Golden butterflies and mint-

Horses in tethers.

  

*

  Birch trees on the hill,

Bustling, rustling in my thoughts,

Longing for leaving.

*

On Smerci, russet goats,

Guardian, the barefoot child-

Heavens getting close.

*

 In Livadie-

Autumn with John-apple trees,

Glorious sunset.

 *

Running fountains –

Mary Brâncoveanu’s,

Such a sad coolness.

*

The Vârteju glade-

Running through the barley,

Tall up to your neck.

*

Many dragon flies and

So many long and thin reeds-

My dearest youth years.

On the old beech tree,

Voichiţa crucified –

Heathen times of yore.

In Valea Rece,

Grottos and old Jewish men –

Crying tears of blood.

The Crimson River –

Trembling and resounding waves

Filling up my heart.

The birch trees swinging,

Embraces of pliant winds –

A child’s ecstasy.

*

Down, in the clearing –

At the foot of the forest,

Hear horses neighing.

 Father, woodworker –

Poppy red covers and roofs,

Fir-tree resin scent.

My mother’s portrait –

Tantalizing Orient,

Water reflection.

*

Grandfather reading

Malraux’s Human Condition,

Late, tardy autumn.

  

Those tulips, so red,

Summertime in Govora –

Silky rose flowers.

 Up on the Sea Coast-

Flying wild geese in the sky,

Autumn is raining.

The playful squirrels

Up in the wild cherry trees –

Rumors and hubbab.

  

Graves stones, lost in dreams

In Colnic Cemetery –

Cry of a mother.

  

In greenish waters,

Gold filling up large barrels-

Buffalos in moors.

  

Nut tree canopies,

The wavy children scooter-

Ancient village lanes.

Adders and sorel –

The sun in the alder trees,

Growing in the dales.

 Golden rays of sun,

The fountain with a swing-sweep-

Peace in paradise.

Birch trees slumbering

During Midsummer day nights-

White apparitions.

  

Summertime berries

Watching themselves in the flow-

Angels wondering.

  

Shouts of joy, games of

Ruffled kids, gypsy woman

Who plays the fiddle.

  

Riverside meadows,

Scented cobalt violets-

Voroneţ crumbled.

  

Surpate, wedding-

Aloysia as bride- to- be,

Bridegroom in the snow.

  

Adolescence years,

Starts murmuring in the sky-

Barefoot peony.

The spring up in Pisc-

A maiden’s benefaction,

My mother’s pure tear.

 At Udrea, in autumn-

Fugacious nostalgia,

Windows to the sky.

Sour Cherry trees

Enveloped in flower swings-

An infant crying.

It is summertime,

Goat kids in the drousy grove-

Red blood corpuscles.

  

Summer, blackberries-

Our bare feet full of thorns,

Oh, the joyful mouth.

  

Our school teacher-

The lilac tree in the yard

Of primary school.

  

Crossed acacias-

Voivodal chills and shudder,

Mother astonished.

  

At Ferigi, offsprings-

Fox cubs chasing green lizards

Through wild strawberries.

  

Butterflies and birds,

Tender flowers of quince tree-

Eyelashes fluttering.

  

At Ispas, with us-

A blackbird’s young ones flying

Amidst the birch trees.

  

A boyar’s mansion-

Climbing up the gloomy walls

Golden sunflowers.

  

Carts next to horses,

All marching in the sunrise-

Golden fields of rye.

  

Orchestra swallows

On electrical cables-

Such a funny staves.

The beech tree forest,

Stray cornflowers, here and there-

The remote village.

  

The afternoon nap,

Rhinoceros in the blood-

The savannah’s grass.

  

The pond with willows

Bowing before waters-

Sweet years of childhood.

My mother’s fine hand

Caressing silky flowers-

Tardy remorse.

  

A log-tailed lizard

Lying on the palid stones-

Buddha lost in dreams.

  

The wild shepherd’s thyme,

Crickets on a holiday-

Summertime buzzing.

  

Beneath the nut trees

In Ispas place, in springtime-

A shower of gold.

  

Yellow cornel tree

Under the sour cherry -

Mother and her son.

  

The wild geese rowing

Amidst the orange twilight-

The village in flames.

  

Dash through strawberries-

Big stars twinkling in the sky,

Ruby coloured lips.

  

Centuries old oaks

At Dintr-un Lemn, on the hills,

A monk hanged himself.

 Colnic, in winter-

Icy cold blue snowstorms,

Barefoot mother.

Long hair in the wind

Chasing navy butterflies-

Freckled little one.

  

Ciuleandra under the nut

Tree, circles spinning-

Violins playing.

  

Mum, in the lamp light

Weaving carpets at he loom-

the wolves in the snow.

  

The faithful black sheep,

Florea, the friar, limping-

The flute at his waist.

  

Cuckoos in gentle,

Somnolent polpar meadows-

The village at dawn.

  

Poppies lost in dreams

In the middle of the day-

Fluttering of wings.

  

Eyes of a sweet girl-

Beads of dew on the flowers,

Thrills of eyelashes.

Innocent childhood –

Bathing in brackish waters

In a warm summer.

  

The sweet nightingale,

The monastery’s meadow-

A friar weeping.

 Talica-on the porch-

Fuchsia and oleander,

Mother, far away.

  

The bluish crosses-

Shadow over the mountains,

Memento mori.

  

At the lake of Stags,

Deers waiting in the reed-

Honeymoon blossom.

  

Surpate at dawn-

Snowy pigeons in quince trees,

The Athos Mountain.

  

Father on the houses,

In the mantle of daybreak-

Mountain peony.

 Summertime shower,

Rainbow over the spinneys-

Heart boiling in thrills.

  

Flocks of navy birds

On the spire of the church-

Snowfalls of yore times.

  

A violets’nest

The village of Şerbăneşti-

Hung by a rainbow.

  

Dusk in the summer-

Taciturnities wrapped in

Venetian velvets.

  

Lake in Bărcoasa-

Seagulls nesting in the reed,

Flight of dragon flies.

Children, cherry tree,

Stories from the Orient-

Seraglio elope.

  

Bishop in decline-

Orchestrating a swan’s song,

Side by side with God.

  

Child, shepherd of geese-

Water’s looking glasses and

Willows hide the wind.

 The Fountain’s Vallez-

Horses bounded to birch trees,

Badgers in a heat.

  

Alders, in summer-

Peacocks of monastery

Mantes and nuns.

The magnolias –

Sat on the Brancovan porch,

Wild strawberries jam.

Pann under willows-

The Hospital of Love,

Ancuţa laughing.

 Grandpa in the oaks-

Sturdy saps climbing up,

Tubes of an organ.

  

Fields wrapped in yellow-

Modesty becomes fairies,

Longing for Florence.

  

The Palace of Dukes

Veronesse, San Marco-

Late emotions.

  

At Racşa, in fall-

The cloche with ostrich feather,

Plums coated in frost.

  

On Grand Canale-

Tintoretto and Judas,

The red turban on.

  

Moscow, summertime-

Kremlin, so red the tulips,

Accordions, vodka.

Tarskoe Selo-

The tzar, immaculate swans,

Artesian wells.

Autumn in Gruzia-

Fleshy figs and rosy wines,

Delicate eyebrows.

  

In Azerbaidjan-

Persian women with ankles

Of creamy chocolate.

Baku, on the shores-

Velvet Persian carpets,

Camels, trampling on.

Winter at Coştiui-

Mary, school in the castle,

Plane trees missing leaves.

Innocent childhood-

Mulberries laughing on cheeks,

Knees choking with tears.

 Hip roses on hills,

Wild cherry trees – such dancers,

Autumn at its peak.

Minarets, kebab,

Vae Victis, Byzanthium!-

Christians in blood.

My mother crying-

Sweet and sour gooseberries,

Pure soul of a child.

  

The Kursk submarine-

Nuclear guided missiles,

Sailors and mothers.

  

Paris at twilight-

Rodica Iliescu-

Lily stained windows.

  

Dragoş Vrânceanu-

The house below the forest,

The dandelions.

  

At Boişoara-

The mountain peony,

The rams in a heat.

During September-

Passage birds and clouds  gliding,

Gold mulberry trees.

Surpate, summer

The wild strawberry plants and

The snakes on the rocks.

  

At Stânişoara-

The monastery in the skies,

Monks in the flowers.

 It’s hunting time-

Brâncoveanu’n Surpate,

Princesses, wild boars.

  

Grandmother’s cottage-

Sour cherries marmalade,

Goat kids on the porch.

Magi on camels

Infant crucified on lily-

Gentle brilliance.

  

The Danube Delta

Pelicans, Lippovans and

Lotus on water.

Road through sobs and tears-

Turks carrying green banners

Tartars in a shout.

  

Uncle Alexandru-

Stories of bluish phantoms,

Awake night with stars.

The Field of Turda-

Voivod Mihai’s head, Basta,

The honves on horses.

 Summer in the groves-

Gypsies picking blackberries,

Red head kerchiefs.

In the afternoon-

Van Gogh, absinth, the field of

Blooming sunflower.

  

On Nevski Prospect-

Sergei Esenin, reddish

Boots, rubashka.

Air raids and shelling-

The beautiful Serbia,

K.F.O.R. troops.

  

Easter, ungrated

Apricot trees blossoming-

Jesus in orchards.

Otăsău in summer-

Geese in the water, willows

Swinging in the wind.

Story in the grass -

At the fountain’n Bărcoasa,

Under sycamores.

 The peace in the soul-

Goshawks circling in the sky.

Bloody wild poppies.

 Sky-blue overalls-

The Chemical Factory,

Tulips and chlorine.

  

Roman encampments-

Shiny helmets and copper shields,

Silver poniards.

Autumn fog and haze-

Sunday sadness and sorrow,

Green salamanders.

Oil bearing ground-

Derricks, wells, a field of  rye,

Oily hip roses.

 Springtime at its peak-

The monastery peacocks,

Peach trees blossoming.

The sheik with a hawk-

Bedouin nostalgia,

Scheherezade.

  

Clearings in the woods-

Adoration elegies,

Linden tree fragrance.

Beneath late snowfalls-

Hazelnut tree catkins and

Vermilion foxes.

  

Father, Mariuşa,

The block station with lilac-

Odessa in flames.

Râmnic with orioles-

A drilling machine, orchids,

Mendicant poets.

  

Releases of books-

Human shapes wrapped in haze,

Barbiturates.

  

Wind blowing in groves -

Swinging in its way birch trees

Housing nests and chicks.

Baby trout sleeping,

Spring in the river thicket-

Scented violets.

Hamlet in the woods-

The Burnt Hermitage, Tartars,

Heavy snowfalls.

Kasatchock, vodka-

Russian armoured cars crossing

The wild berries glade.

  

The cornel trees glade-

Mowing men having a rest

In lavender fields.

 At dawn daybreak dew-

The roe deer with its offspring

Through the fairies.

Silence in the ferns-

The fox cubs sunk into deep sleep,

Oh, sweet chilliness.

Nuns at the river-

Blood-stained and scarlet roses,

Honeycombs of dew.

August 2015

                          Translate at Prof. Ştefănescu Alina Petruţa

      

Apollo şi stindardul dacic

     Moto: ,,... pe la anul 87 (î. Hr., n.n.) în timpul lui Domiţian, (Decebal, n.n.) a întreprins invazii atât de periculoase pentru marele Imperiu Roman, încât Roma a cumpărat pacea plătind un tribut”.

                                                                            (J.F. Neigebaur, ,,Beschreibung der Moldau und Walachei”)

De peste 2500 de ani, filosofii teologiei încă nu s-au pus de acord asupra originii lui Apollo, şi se pare că vor mai trece secole, până se va afla adevărul!

Este drept că numele lui Apollo a fost luat în discuţie chiar de Platon, în ,,Cratylos”, 405, C (în care marele filosof a emis opinii interesante despre etimologia termenului), dar şi de  Plutarh ─ marele preot apolinic la Templul din Delfi ─ în ,,De Iside et Osiride”, 381 F.

Cu toate acestea, ,,rădăcinile” lui Apollo au rămas necunoscute până în ziua de azi, în ciuda faptului că Platon ─ discipolul lui Socrate ─, spre a fi convingător, a făcut referire şi la însuşirile divine ale Zeului!

            Mircea Eliade a comentat, desigur, punctul de vedere al lui Platon asupra originii lui Apollo, ajungând şi el la concluzia că, de fapt, aceasta rămâne, totuşi, necunoscută, deşi explicaţiile exhaustive ne determină să credem că acel cognomen, Phoibos, acordat lui Apollo, este de sorginte indo-iraniană, referindu-se la,,lumină”, la ,,strălucire”.

            Evident, că Mircea Eliade a forţat, într-un fel, lucrurile, pornind nu de la o etimologie indiană clară, limpede, ci doar de la rădăcina ,,bha”, pe care o regăsim în cuvântul ,,phaos”. Mai precis, Mircea Eliade consideră că ,,Phoibos” (sau Phoebus) include rădăcina amintită, care ar fi edificatoare în explicarea originii reale a lui Apollo.

Teoria sa este, într-adevăr, destul de convingătoare, mai ales că ea poate fi regăsită, indirect, într-una din explicaţiile lui Plutarh, mai exact în prelegerea delfică, intitulată ,,De E apud Delphos” (,,Despre E de la Delfi”):

    Mai multe informaţii <<<aici>>>

Despre nemurire şi metempsihoză, la Pitagora şi Zamolxes

Moto: Cu cel înţelept te sfătuieşt

(Ben Sirah – Cartea înţelepciunii, 9, 20)

−        Se dedică preabunei stareţe a Mănăstirii dintr-un Lemn, monahia Emanuela Oprea −

Ce va fi fost la începutul lumii, ori dincolo de acel început, nici măcar vechii inzi n-au ştiut să ne spună!

O mare de lumină şi-un Duh peste talaze, legănându-se odată cu ele, sau chiar o linişte mare, fără de sfârşit, din care Soarele, Luna şi stelele toate s-au închegat, ca şi spuma; pulsând, mai apoi, ca sevele-n arbori, primăvara, când cineva le strigă din cer, spre El să se-ndrepte?!

            Să ne imaginăm, totuşi, Energia Divină – acel Duh despre care vorbeşte Biblia, şi de puterea ei (cum zicea Platon), de a emana lumi şi esenţe: suflet, ca substanţă materială, şi suflet ca raţiune/spirit, adică acei ,,ochi cugetători de inimii’’, cum se scrie în Vechiul Testament.

            Şi, dintr-o dată, un om! Unul singur, privind  cu uimire, răsărind Soarele peste pământ (ca la Walt Whitman!), rostogolindu-se pe bolta cerească; apoi Luna, urmându-l sfioasă, cu paşii-i mici, printre stelele nopţii, mirate şi crude, licărind depărtărilor, mărilor...

            Mai singur decât omul acela nimeni n-a fost nicicând pe pământ!

                             Mai multe informaţii <<<aici>>>

Zamolxes şi rădăcinile creştinismului

Orice religie îşi are rădăcinile-n Cer, de unde lumina ne vine, ca ploaia măruntă, de vară, de la Nemuritori, sau Fiii Soarelui, după cum mai sunt numiţi în Biblie.                                            

Niciun neam al acestei planete n-a susţinut încă până acum că s-ar trage din adâncul pământului, din oceanul de-ntuneric, chiar dacă ni se spune că   am fost făcuţi din ţărână, şi că suntem ţărână!...

Şi, totuşi, cel ce ne-a dat ,,suflare de viaţă” (nouă, oamenilor de pământ!) nu locuieşte-n genunile pământului, ci-n Cer!

            E firesc, atunci, să credem că orice religie e un pom cu rădăcinile-n Cer, iar fructele sale (împăraţi, filosofi, oşteni, agricultori, etc.) se pârguiesc în lumina celestă, ci nu în viforniţele negurilor pământeşti.

            Cu siguranţă că ,,Vedele” inzilor au surprins foarte bine (mai bine chiar decât Biblia) aşa-zisul ,,cordon ombilical” dintre lumea de jos şi lumea de sus, către care, mai târziu, chiar profeţii evreilor şi-au întins, rugători, mâinile, implorând Divinitatea!

Dar nu doar aceştia (după cum vom vedea) L-au invocat pe Dumnezeu, ci până şi împăraţii romani, care, se ştie, erau politeişti.

                                   Mai multe informaţii <<<aici>>>

De acelasi autor

Agatârșii – o ramura a geților?!

Moto:  
,,Omul se bucură pentru un răspuns bun ieșit din gura lui.”

                    (Solomon – Proverbe, 15, 23 )

            A răspunde la întrebarea de mai sus e extrem de dificil, mai ales atunci când lucrurile ,, se încheagă ” greu, pe parcursul mai multor milenii, iar conexiunile dintre religiile indo-iraniene, nord-semitice și carpato-ponto-danubiene se realizează, în mod ciudat, între Sumer – Egipt – Grecia și Carpați, pe de o parte, și între nord-vestul Iranului – Caucaz și Carpați, pe de altă parte,  ca, în final ( deși e impropriu spus! ), să se amestece, ca într-un creuzet, exact aici, la strămoșii noștri traco-geți, care, astfel, au ,,creat” primul sincretism teologic al lumii antice!

Acest sincretism avea la bază Soarele, respectiv pe Apollo, încât nu e de mirare de ce acesta a fost numit Apollo Musagetes ( adică, ,,Apollo – Muza Geților ”, ci nu ,,conducătorul muzelor ”, așa cum, impropriu, a fost ,,tradus”) sau, la  Thucydides, în capodopera sa, ,, Războiul peloponesiac”, Apollo Archegetul, despre  care (până acum) nu am găsit nicio explicație istorică referitoare la etimologia termenului ,,Archegetul”!

   Mai multe informaţii <<<aici>>>

   De acelaşi autor

Orfeu, traco-getul, atlanţii şi misterele kabirilor

Orfeu, fiul regelui trac Oiagros şi al muzei Caliope (muza poeziei şi a elocinţei), a fost cel dintâi poet al lumii antice, care a trăit cu cel puţin trei secole înaintea lui Homer, căci, aşa cum spunea (şi pe bună dreptate) Diodor din Sicilia (c. 80-c.21 î.Hr., istoric roman de origine greacă), el se bucura ,,de mare faimă printre eleni pentru cântecul său, pentru riturile de iniţiere şi pentru cunoştinţele sale privitore la zei ─ a fost oaspetele Thebei şi în chip deosebit a fost slăvit de cadmei (supuşii regelui egiptean Kadmos, n.n.)”.

(Diodor din Sicilia ─ Biblioteca istorică, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, Cartea întâi, cap. XXIII,p. 39)

Că era fiu de rege şi că primise o educaţie aleasă, nici nu mai încape îndoială!

Fusese trimis la studii, evident, asemeni (mai târziu) lui Homer, Solon, Platon, Pitagora, Zamolxes, Eudoxos, Diodor din Sicilia, Arhimede ş.m.a., tineri de viţă nobilă, care (din câte am dedus de la Strabon, Herodot, Xenofon şi Diodor din Sicilia) urmau o iniţiere nu doar laică ─ ţinta tuturor fiind Theba Egiptului, adică vestita ,,capitală teologică a lumii antice”!

            Până a ajunge, însă, la Theba Misirului, la marii preoţi, care erau cei mai învăţaţi oameni ai tuturor timpurilor, deţinătorii marilor şi adâncilor taine ale civilizaţiei şi culturii umane, profund cunoscători ai ,,mersului cerului”, ai arhitecturii (vezi Piramidele), geometriei (Sasychis a fost născocitorul geometriei; i-a învăţat pe egipteni ştiinţa şi observarea astrelor), aritmeticii, astrologiei, astronomiei, ai metamorfozării sufletului, din care, mai apoi, a descins curentul filosofic pitagoreic, promovat de Pitagora.

     Pentru mai multe informaţii, apasati  <<<aici>>>

    De acelaşi autor:

N-AM SĂ MAI FIU TÂNĂR NICIODATĂ

Dusă-i vremea, Anton Pann!...

Ay, ia, ia, ce gambe tari

mi-arătai în Ferentari!

Erai niagră, fă, nurlie,

Şi aveai o... păpădie!...

"Pitpalacul" năzuros

cânta-n crengi de chiparos;

m-aştepta în tremurici,

că aveai un mâncărici!...

Dar şi io, roşii globule,

nu ciolane cu fasule...

                * 

            *      *

Haoleu, Antoane Pann,

mădulare de cârlan,

nu mai vrei să vii la Şchei,

vremile să le deşchei;

pe-Anicuţa s-o mai vezi,

cum pune ţâţa-n zăpezi...

Te-am închis ăştia-n muzeu,

of, of, of şi aoleu!...

           –  ∕ ∕ –

                                 

            Alice

Prea frumoasa mea Alice,

portocală în parbriz;

şi, de zmeură, icoană;

piersic înflorit în strană,

umerii-ţi curgând în vale,

dor mi-e iar de dumitale,

că aveai pe vino-ncoace,

Thermopile, Samotrache,

şi amurg de Gibraltare,

ca vin roşu din păhare;

gene lungi, de la Misir;

Cleopatre-n coviltir

coperit cu galbeni nuferi,

de dogoare să nu suferi...

Astăzi, viaţa mi-e nimică...

Vreme trece, frunză pică!...

               –  ∕ ∕ –

           Dor

Din Surpate-n Maramu',

tânguieşte sufletu;

c-am avut, Doamne, cândva,

afine de Moskova,

ce râdeau în carnea-mi crudă,

şi zbanghie şi zăludă;

şi sprâncenele de mură,

ce-mi dormeau, noaptea, în şură,

pe fânul cu romaniţă,

cu miroazne de halviţă;

şi inima de lăptucă,

neştiind un' să se ducă...

                             * 

                         *      *

Răsai, lună, la Surpate,

peste rourile toate!

Răsai, lună-n Maramu'

şi mă du amu, amu!...

           –  ∕ ∕ –

Mai multe informaţii <<<aici>>>

De acelaşi autor: