Singur
Primăvară,
primăvară,
cocărăi
și tămâioară,
sub
mesteceni mă-nconjoară...
Hei,
tu, suflete-pereche ̶
galbeni
corni în minarete ̶ ,
cin’te cheamă, de ți-e sete
de
Karenina-aceea Annă,
adormită
în icoană,
sub
Marea Mediterană?!
Primăvară
cu taigale,
roși
cătine, umeri goale ̶
vijelii
sardanapale!...
Și
sunt singur, Doamne, iată,
într-o
lume ardeiată!
Ochiul
Tău nu mă mai cată!...
Spre toamnă
De
sălcuță, rămurele,
subțirele,
subțirele ̶
tinerețurile
mele!...
Vânt
vuind în codrii,-n vară,
răcoare
la subțioară,
vinuri
roșii în păhară...
Umeri
dulci, în unduire,
râu
de fragă în Psaltire,
junghiere
lungi, ivire...
Și
mi-e dor de ele-ntruna,
dar
cernită este luna
și
la harfă-i ruptă strana!...
Rugă
Voi
mai fi, cânva, brahmane,
leandrii
în Babiloane,
să-i
revărs peste cucoane?!
Voi
mai fi fântâni, cișmele
zidite
din viorle,
le
soarbă cerul cu stele?!
Dă-mi,
brahane, clorofilă,
să o
calce o copilă,
în
amurg, pe o cămilă,
când
intra-va în cetate,
dormindă
pe jumătate,
în
visări și în păcate!...
