Dor de Țară și de Eminescu

            

     

Ca o mireamă, dimineața,-n macii

înrourați, n-ai să mai fii de-acum,

de vreme ce se țin de coada vacii

scaieții-politruci dați cu parfum!

 

Ce au făcut din tine, scumpă Țară,

ce-ai fost cândva, de framăt și de dor,

de nu mai e pe-aicea primăvară;

doar Cațavenci ce deapănă-un mosor?

 

Sunt satele pustii,  dărăpănate;

pe ulițe, ursoaica-și plimbă pui;

de cer atârnă Iuda! Din păcate,

ne bate și-azi în inimă un cui!...

*

                                           *         *             

 

Cum ai ajuns,tu,Țara mea, vădană,

cât  încă Istrul scaldă talpa ta?!

Cât munții-nalți au rouă pe sprânceană

și-s generali cu sabie, manta?!

 

Nu-s Burebista, Decebal, Mihaiu

ori Basarabii, Mușatinii, frați?!

Nu porțile deschisu-ne-a tot Raiul,

de se-adunau în el atâți bărbați

 

și mumele, ce ne-alăptară-odată

la sânul lor cuminte și curat?!

Nu ochii mei spre tine-ntruna cată?!

Nu-s fragii rezemați și-acum de sat?!

*

                                           *         *             

 

Ca o troiță cu icoane calde,

Salcâmi în floare,nu știu să mai fii!

La râu, copiii n-or să se mai scalde,

căci, Țaramea,ești prin străini; nu vii

 

pe prispa casei, la voroave, seara,

să ne-așezăm, cum altădată-a fost;

pâinea-aburindă ne mângâie nara

și ceru-nalt să fie iar al nost!...

 

Mi-e dor de tine, Eminesc moșie;

de-acei bărbați, care ne-au fost părinți!

Unde s-a dus a ta copilărie?!

Ce Țară e aceea fără sfinți?!

 

-         ,,     -

 

Surpate,                                                                                      George Voica

07 iulie 2023

Prima Episcopie a Basarabilor din Țara Loviștei

 

Moto: „Pe Argeș, în jos, pe un mal frumos, 

Negru-vodă trece

cu tovarăși zece,

care-i și întrece!

Merg cu toți pe cale,

să aleagă-n vale

loc de monastire

și de pomenire...”

 (Balada Mănăstirea Argeșului)

 

Ce poate fi mai veche și de mai mare încredere decât tradiția orală a zicerii curgerii vremilor și-a năzuințelor de curățenie sufletească a unui neam?

Că Radu Negru-vodă a existat cu adevărat, nici că mai încape îndoială, el apărând în documente/cronicile maghiare, ca un domn ce venea de dincolo de Dunăre, din Macedonia, fiind el vlah de felul lui și iubitor de cultură și de Dumnezeu.

            Pe inelul-pecete, ce-l purta, scria: IO RADU NIGRU V.V. (voievod, n.n.), PRIȘTINA, 1128.

Nu știu, însă, exact dacă el ori primul său născut va fi purtat acest inel, atunci când a intrat pe teritoriul Coroanei Maghiare, refugiindu-se, cu mulțimi de oameni, în părțile Amlașului și Făgărașului, ținuturi pe care le închiriase  de la unguri, fiindcă în sudul Dunării pătrunseseră turcii, iar cu ei nu se putea conviețui, mai ales că erau de religii diferite:

            „Și astfel (Coroana Maghiară, n.n.) a închiriat-o (Amlașul și Făgărașul, n.n.) lui Fekete Vajda (Negru-vodă, n.n.)                în pace?? A umplut-o și a închiriat-o, așadar,ci nu a cumpărat-o de la regele Ungariei.

            Dar sub Coroana Maghiară era și Litovoi, și fratele său, Ioan, voievozi ai Țării Litua (Olteniei), Basarabi de altfel, ca și Basarabii Țării Loviștei; ba încă și o parte din Muntenia, căci, altminteri, nu vedem cum, la 1330, Carol Robert de Anjou ar fi pătruns, de la Tr. Severin, traversând Oltenia fără nicio luptă; la fel și-n stânga Oltului, ajungând la Argeș, la Curtea Domnească,-n Cetate, în pragul iernii, de parcă Țara ar fi fost goală, pustiită!

                                 Citiți mai departe

Omenirea e de origine extraterestră?!

 

Nu cred că există undeva, în Univers, un lucru, un om, un concept filosofic etc., etc., care să nu-și aibă rădăcini; la rându-le, acestea fiind, recunosc, una din marile taine ale tuturor timpurilor, care nu s-au lămurit nici de la facerea lui Adam și a Evei, nici de la potopul biblic, până în zilele noastre, și nici nu cred că se vor limpezi, totul rămânând într-o nebuloasă, așa încât intuiesc că, într-adevăr, la început nu a fost cuvântul, ci un duh energetic de natură divină, din care s-au născut toate câte există!

Că, din puzderia de planete ce sunt în Univers, una (ori mai multe) au născut inteligentele ființe umane de natură extraterestră (care au evoluat cu cel puțin zece mii de ani înaintea noastră), nici nu mai încape îndoială!

Altminteri, cum am putea interpreta ecograful menționat în Biblie, ori navele cosmice, superaparatura mașinii de război, cercetarea genetică, activarea și reactivarea energiei cutiei craniene, dirijarea minții, stabilirea destinului uman al fiecăruia dintre noi etc.?!

            Iată, de exemplu, folosirea ecografului, unde știm cu toții, de acum, că embrionul uman, văzut de ginecologi, la aparate, pare chiar urât, respingător; și, totuși, îi aflăm sexul, dar mai departe (evoluția sa firească, destinul său, pentru care a fost conceput etc., etc.) nu știm mai nimic, pe când Biblia consemnează (cu 6 secole mai înainte de nașterea Mântuitorului!) lucruri de-a dreptul incredibile, ce ne duc , evident, cu gândul la un înalt grad al cercetării genetice:

            „Mai înainte ca să te fi întocmit  (deci, genonul uman poate fi creat în laborator și apoi introdus prin metoda „in vitro” în pântecele femeii! n.n.) în pântecele mamei tale, te cunoșteam (cum am zis, adineauri, n.n.), și mai înainte ca să ieși tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem prooroc!” (îi spune Dumnezeu proorocului Ieremia, n.n.).

(Biblia ‒ Ieremia, Cap. 1/9, p. 736)

 

            Însuși proorocul Isaia (sec. VI î. Hr.) vorbește de acel ecograf, pentru descoperirea căruia, iată, ne-au trebuit 2500 de ani, timp în care mi-e foarte greu să spun unde au putut ajunge cu cercetarea genetică cei care ne-au creat, că doar nu ne-au așteptat pe noi să-i prindem din urmă:

            „ El (Mântuitorul, n.n.) a crescut (a proorocit Isaia, n.n.) înaintea Lui (a lui Dumnezeu, n.n.) ca o adraslă slabă, ca un Vlăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseță și nici strălucire, ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui  (a lui Iisus Hristos, n.n.) n-avea nimic care să ne placă.

Disprețuit și părăsit de oameni (deci, îi știa și destinul, n.n.), om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă”.

(Biblia ‒ Isaia, Cap. 53/2 și 3, p. 725)

            Iar când va fi să se nască Fiul lui Dumnezeu, ni se va da un semn, prin Arh. Gabriel:

„De aceea, Domnul însuși vă va da un semn (vouă, proorocilor, n.n.): Iată, fecioara va rămânea însărcinată. Va naște un fiu, și-i va pune numele Emanuel! (Dumnezeu este cu noi!)”.

 (Biblia ‒ Isaia, Cap. 7/14, p. 687)

         Citiți mai departe

POEM DESPRE RÂMNIC

 

POEM DESPRE RÂMNIC

̶   Imnul Râmnicului  ̶ 

 

Oraș al Domniei mele,

după cum pohti norodul,

te-am zidit, pe Olt, sub stele,

Io, Mircea-voevodul!

 

Chiar și-acum, centurionii,

ce-i împinse,-a Romei, slava,

mai visează la cosonii

geților din Buridava!

 

Nu au vrut ne bagen-n seamă;

doar sprânceana să-și încrunte,

când pe scuturi de aramă,

le-așezam bujori de munte...

 

Până azi, în strai de fragă,

cum leandrii-n mănăstire,

pentru noi Iisus se roagă

sub mesteacăn alb, subțire...

 

Cetățuia-n vânt își sună

clopotele în Carpați,

că-n altar pieri-n furtună

Radu de la Afumați!

 

Basarabul cel Mateiu,

blândă Doamnă-Sa, Elină,

văd în lăcrămări cum teiu’

dă în floare și suspină...

 

Din Cazanii curge miere,

graiuri dulci, episcopale,

ce se duc pe sub hangere

de din Râmnic mai la vale,

 

căci Antimul din Iviru

stă în umbră de Corane,

fluturându-și patrafiru’

spre Bosforul cu turbane...

 

Oraș al Domniei mele,

iată,-au înflorit castanii!

Alte ape-s în cișmele,

unde încă dorm romanii...

 

Tu te-nalță-n ceruri line,

cu istoria-ți fierbinte

și să știi că sunt cu tine,

Io, Mircea,-al tău părinte!

 

 

Surpate,                                      George Voica

10 ian. 2013

 

 

 

Floriile Ierusalimului

 

Floriile Ierusalimului

 -se dedică monahiei Emanuela Oprea, stareța Mănăstirii dintr-un Lemn-

 

Prea Sfântă Fecioară –o rugă de crini-,

inima mea aleargă spre tine!

Pe cer, în amurg, coroana de spini

o văd cum plutește și vine!...

 

Ierusalimul e-n floare, ca merii;

pe Fiul tău, el îl strigă de-acum;

femei și copii, mulțime puzderii,

verzile ramuri i-așează pe drum...

 

Peste Cetate, rotește coroana;

ochiul tău înțelege și plânge;

alăturea-ți sunt și-ți văd și eu rana,

ca o fântână plină cu sânge!...

 

Iisus ne zâmbește! Iată, îți spune:

,,Nu plânge, măicuță! Asta mi-e dat!

Trupul Meu, jertfei sfios se supune;

asupră-Mi eu lua-voi orice păcat!...”

 

 

Prea Sfântă Fecioară, ca roua pe crini,

privirea-ți peste lume coboară!

Te văd cum treci pe uliți; suspini...

Pentru tine nu e primăvară!...

 

Între lume și cer, văzduhu-i pustiu;

coroana doar plutește-ntr-o dungă...

Deși amândoi știm că Domnul e viu,

ochiul nostru începe să plângă...

 

Cine, în veac, o asemenea soartă

a mai avut, pe întregul pământ:

Lumina din slavă să-I fie o poartă,

prin care să treacă trupul Lui sfânt?!

 

Mâna-ți înalță, Fecioară, și prinde

coroana, de-o pune Fiului drag,

stele și lună-nceapă-a colinde,

trecând al Ierusalimului prag!...

 

Urie, -n dud s-a suit ca să-L vadă;

Domnu-l zărește și strigă spre el...

Trece prin liniști de verde zăpadă,

ținând în brațe o Cruce și-un Miel!

 Prea Sfântă Fecioară, în mantii de crini,

mulțimile-L urmează cu larmă;

vitralii din ceruri strecoară rubini;

ca valurile vin și se sfarmă...

 

Te bucură Maică a neamului meu!

La Dintr-un Lemn, magnolii te cheamă...

Pe ele, pășește, desculț, Dumnezeu;

se-oprește zâmbind: ,,Te bucură, Mamă!...”

 

Surpate,                                                                                                                   George Voica

09 apr. 2023

De Sfintele Florii         

 

 

 

Acad. N. Manolescu, Președintele USR, și scriitorul George Voica, la Adunarea Scriitorilor, Filiala Sibiu, 15 martie, 2023

 

America și Germania conduc lumea, amăgind-o?!

 

Moto: Bătaia de joc este o obrăznicie față de buna-cuviință!

Aristotel – Retorica

 

Omenirea a ajuns, iată, să creadă că oricine poate, azi, să-nvârtă milioanele și miliardele de inimi, născând „povești S.F.”, ce par așa de adevărate, încât nimeni, aproape, nu-și mai bate capul ce scop au acele minciuni narative, demne de Cartea Recordurilor Snobismului Mondial!

Mă întreb, cu mirare: De ce această alegere după vânt, după bani, mărire și slavă, iar, în final, să-ți dai seama că, de fapt, totul se rezumă la a arăta cine e mai tare pe Terra?! Dar „Pământul e al meu!”, a spus Bunul Dumnezeu, și dreptate are, căci doar de El a fost făcut! Și-atunci, care este, totuși, interesul acestor alergări bezmetice după putere, și, mai ales, cine-i îndeamnă pe locuitorii Planetei să se comporte ca niște animale de pradă, setoase de sânge nevinovat?!

Un răspuns, cred, l-am găsit în „Apocalipsa lui Ioan”, în Cap. 13, unde ni se spune limpede (deși destul de încifrat, metaforic!):

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară (simbol al morții și al războiului, așa cum era, la daci, Zebeleides, n.n.), care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur (simbol al puterii diavolului, al Răului, n.n.).

Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi (E vorba de Germania, în Al Doilea Război Mondial, după cum reiese din alineatele anterioare ale Cap. 13, n.n.) înaintea ei (Deci, vaccinul Pfizer – la el se referă, după cum vom vedea – a fost conceput ca o armă biologică, de distrugere înmasă, chiar mai înainte de a începe cel de-Al Doilea Război Mondial! n.n.); și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, și a cărei rană de moarte fusese vindecată (Adică, Germania se refăcuse – cum bine vedem cu toții – după ce fusese înfrântă, devenind cea mai puternică economie europeană! n.n.)” (Biblia – Apocalipsa lui Ioan, Cap. 13, al. 11 și 12)

Dar, oare, Pfizer (această corporație farmaceutică americană, cu sediul la New-York) nu și-a dezvoltat și „îmbogățit” virusl Covid19, prin crearea unui vaccin, la care a contribuit și Corporația germană BioNTech?! Nu cele două corporații au „realizat”infailibilul vaccin, despre ale cărui afaceri de sute ori mii de miliarde de dolari/euro nu îndrăznește nici Comisia Europeană să vorbească?!

O, doar OMS, binevoitorul, umanistul ne-a spus că e așa de bun, încât putem să ne facem chiar două-trei!

                        Citiți mai departe