Floriile Ierusalimului

 

Floriile Ierusalimului

 -se dedică monahiei Emanuela Oprea, stareța Mănăstirii dintr-un Lemn-

 

Prea Sfântă Fecioară –o rugă de crini-,

inima mea aleargă spre tine!

Pe cer, în amurg, coroana de spini

o văd cum plutește și vine!...

 

Ierusalimul e-n floare, ca merii;

pe Fiul tău, el îl strigă de-acum;

femei și copii, mulțime puzderii,

verzile ramuri i-așează pe drum...

 

Peste Cetate, rotește coroana;

ochiul tău înțelege și plânge;

alăturea-ți sunt și-ți văd și eu rana,

ca o fântână plină cu sânge!...

 

Iisus ne zâmbește! Iată, îți spune:

,,Nu plânge, măicuță! Asta mi-e dat!

Trupul Meu, jertfei sfios se supune;

asupră-Mi eu lua-voi orice păcat!...”

 

 

Prea Sfântă Fecioară, ca roua pe crini,

privirea-ți peste lume coboară!

Te văd cum treci pe uliți; suspini...

Pentru tine nu e primăvară!...

 

Între lume și cer, văzduhu-i pustiu;

coroana doar plutește-ntr-o dungă...

Deși amândoi știm că Domnul e viu,

ochiul nostru începe să plângă...

 

Cine, în veac, o asemenea soartă

a mai avut, pe întregul pământ:

Lumina din slavă să-I fie o poartă,

prin care să treacă trupul Lui sfânt?!

 

Mâna-ți înalță, Fecioară, și prinde

coroana, de-o pune Fiului drag,

stele și lună-nceapă-a colinde,

trecând al Ierusalimului prag!...

 

Urie, -n dud s-a suit ca să-L vadă;

Domnu-l zărește și strigă spre el...

Trece prin liniști de verde zăpadă,

ținând în brațe o Cruce și-un Miel!

 Prea Sfântă Fecioară, în mantii de crini,

mulțimile-L urmează cu larmă;

vitralii din ceruri strecoară rubini;

ca valurile vin și se sfarmă...

 

Te bucură Maică a neamului meu!

La Dintr-un Lemn, magnolii te cheamă...

Pe ele, pășește, desculț, Dumnezeu;

se-oprește zâmbind: ,,Te bucură, Mamă!...”

 

Surpate,                                                                                                                   George Voica

09 apr. 2023

De Sfintele Florii         

 

 

 

Acad. N. Manolescu, Președintele USR, și scriitorul George Voica, la Adunarea Scriitorilor, Filiala Sibiu, 15 martie, 2023

 

America și Germania conduc lumea, amăgind-o?!

 

Moto: Bătaia de joc este o obrăznicie față de buna-cuviință!

Aristotel – Retorica

 

Omenirea a ajuns, iată, să creadă că oricine poate, azi, să-nvârtă milioanele și miliardele de inimi, născând „povești S.F.”, ce par așa de adevărate, încât nimeni, aproape, nu-și mai bate capul ce scop au acele minciuni narative, demne de Cartea Recordurilor Snobismului Mondial!

Mă întreb, cu mirare: De ce această alegere după vânt, după bani, mărire și slavă, iar, în final, să-ți dai seama că, de fapt, totul se rezumă la a arăta cine e mai tare pe Terra?! Dar „Pământul e al meu!”, a spus Bunul Dumnezeu, și dreptate are, căci doar de El a fost făcut! Și-atunci, care este, totuși, interesul acestor alergări bezmetice după putere, și, mai ales, cine-i îndeamnă pe locuitorii Planetei să se comporte ca niște animale de pradă, setoase de sânge nevinovat?!

Un răspuns, cred, l-am găsit în „Apocalipsa lui Ioan”, în Cap. 13, unde ni se spune limpede (deși destul de încifrat, metaforic!):

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară (simbol al morții și al războiului, așa cum era, la daci, Zebeleides, n.n.), care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur (simbol al puterii diavolului, al Răului, n.n.).

Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi (E vorba de Germania, în Al Doilea Război Mondial, după cum reiese din alineatele anterioare ale Cap. 13, n.n.) înaintea ei (Deci, vaccinul Pfizer – la el se referă, după cum vom vedea – a fost conceput ca o armă biologică, de distrugere înmasă, chiar mai înainte de a începe cel de-Al Doilea Război Mondial! n.n.); și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, și a cărei rană de moarte fusese vindecată (Adică, Germania se refăcuse – cum bine vedem cu toții – după ce fusese înfrântă, devenind cea mai puternică economie europeană! n.n.)” (Biblia – Apocalipsa lui Ioan, Cap. 13, al. 11 și 12)

Dar, oare, Pfizer (această corporație farmaceutică americană, cu sediul la New-York) nu și-a dezvoltat și „îmbogățit” virusl Covid19, prin crearea unui vaccin, la care a contribuit și Corporația germană BioNTech?! Nu cele două corporații au „realizat”infailibilul vaccin, despre ale cărui afaceri de sute ori mii de miliarde de dolari/euro nu îndrăznește nici Comisia Europeană să vorbească?!

O, doar OMS, binevoitorul, umanistul ne-a spus că e așa de bun, încât putem să ne facem chiar două-trei!

                        Citiți mai departe

Tulburătoarea „poveste” a Icoanei Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni, de la Mănăstirea dintr-un Lemn

 

A încerca să scrii despre „povestea” celei mai vechi icoane din această țară, e ca și cum ar trebui să te scufunzi în istoria umanității, a lumii mediteraneene, ca într-o mare agitată, învolburată, parcă ostilă, simțind că dorești s-o deposedezi de adâncile-i taine!

Pentru „decriptarea” originii Sfintei Icoane, Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, de la Mănăstirea dintr-un Lemn, am găsit de cuviință să mă reazem de-nceputul acestui neam românesc, a cărui țară o regăsim consemnată în Biblie, sub numele de Havila, precum și „râul Pison”, adică Dunărea de azi:

            „Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe.

Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila (viitoarea Dacie, n.n.), unde se găsește aur.

 Aurul din țara aceasta este bun (brățări de aur și rozete găsindu-se și-n Fenicia, în orașele ei mari: Tyr, Sidon, Byblos și Ugarit; e logic că aceste obiecte dacice, provenite   din „țara Havilei”, dovedeau că erau de „aut bun”, curat; strămoșii noștri știind, iată, să facă un comerț bun cu spațiul mediteranean; de altminteri, asemenea obiecte, chiar bare de aur, s-au găsit și-n Egipt, n.n.); acolo se găsește și bedelion (chilhlimbar, n.n.) și piatră de onix” (piatră semiprețioasă, neagră, cu dungi albe, cenușii și roșii, n.n.).

(Biblia – Genesa, Cap. 2, Raiul, al.10 și 11)

Dar locuitorii vechii Havila au fost supuși suferinței (tocmai datorită bogățiilor amintite!) încă din urmă cu 4.000 de ani, când tribul nord-iranian al „sacilor” (Iranul având patru triburi mari: perșii, parții, mezii și sacii; iranienii erau frați buni cu indienii!) s-a îndreptat spre Apus, ajungând în Carpați (sau Ripae, cum spunea N. Densușianu în capodopeea sa „Dacia preistorică”) și ocupând, în special, interiorul Arcului Carpatic; stabilindu-și chiar o „capitală”, de vreme ce la Miercurea Sibiului de azi au întemeiat SACIDAVA, adică Cetatea Sacilor, rămânând încă de atunci și până acum tot păcurari, crescători de oi și de cai, calul fiind venerat mai cu seamă la indieni; el apare, surprinzător, și pe una din Tăblițele de lut de la Tărtăria, pe cursul de mijloc al Mureșului, unde, în sec. al VI-lea î.Hr. (ne spune V. Pârvan, în „Getica”) s-au așezat agatârșii veniți acolo din nordul Olteniei de azi, în special din zona montană, din rândul cărora avea să se tragă însuși Zamolxe, fiu al Casei Regale a Sarmizegetusei, întemeiată de regele Mogato, de origine scitică.

Că toți aceștia îi venerau pe Dyaus Pitar (la indieni, Stăpânul zeilor/Dumnezeu) și pe Apolo/Soarele ne-o spune același mare savant și arheolog Vasile Pârvan:

„Marele preot (e vorba de Zamolxe, n.n.) nu se coboară decât rar de totîn lumea oamenilor, când are de a da vreo poruncă, pentru curățirea de păcate, când are a face vreo prevestire, ori când are a da învățături. Regele însuși, ca stăpân numai al trupurilor, iar nu și al sufletelor supușilor săi, ascultă cu respect de afatul marelui preot.

Așa stă de departe și de mai presus de lume marele preot al geților, încât el, profetul zeului, e sanctificat el însuși ca zeu. Cu atât mai mult, dacă e nevoie, poate deci fi și regele poporului său”.

(Vasile Pârvan – Getica, Editura Meridiane, București, 1982, Cultura getică, 153, p. 92)

                                           Citiți mai departe

Poezii

 

Toamna, la Dintr-un Lemn

̶  Î. P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și stareței Emanuela Oprea  ̶

Moto: „La noi, ortodoxia este o tradiție!”

(Părintele Stăniloaie)

La Dintr-un Lemn, prin codrii de aramă

și printre turle albe, ca de crin,

se aude-un zvon și-un glas care tot cheamă:

„Mai vină, Brâncovene Constantin,

 

că osmanlâii nu mai sunt, dar alții

cu pietre dau în Domn’Iisus Hristos,

din Dunăre până-n Carpații,-nalții,

și-ocări i-aruncă orice ticălos!...”

 

Stejarii seculari, în legănare,

dau mângâiere Precistei Marii;

eu zbuciumul l-aud, la fiecare,

zicând: „Tu, Brâncovene, chiar nu știi

 

că nătărăii-mproașcă iar sudalme,

frângând mireni și preoți pe genunchi;

că ne frământă, cum aluatu-n palme,

și ne-au trecut frigarea prin rărunchi?!

 

Te uită-n preajmă, Dintr-un Lemnu-i floare;

Emanuela, maica, o sădi,

cu acareturi, ca o cingătoare,

pe Otăsău, prin sălcii, păpădii...”

 

Aici, Antonul Pann găsi hodină

și-alean de suflet pătimaș, pribeag;

și-un „Axion” compuse-n bizantină,

ce Imn el fu pe Tricolorul steag!

 

Iar „Biblia”, ce-n București tradusă

de-acel Cantacuzino cel Șerban,

la Dintr-un Lemn se pare-a fost adusă,

veșmânt curat să-i dea, ca-n Canaan...

     Citiți mai departe

SONETE DE SHAKESPEARE

 

Sonetul 1

 

O, din tot ce e mlădiu, să crească-ar vrea,

ca rozele, ce moarte n-au în gând...

Vigoarea-i pală și pâlpâie de-abia,

moștenitori de n-oi avea curând!

 

Tu, însă,-nchide a ochilor vedere,

lumina pură te hrănească iar,

belșugului nedându-i înviere!

Devoră-n tine liniști din altar!

 

Tu, care acuma ești ca aurora,

vestind izvoru-n dulcele murmur,

îngroapă în adâncu-ți tainic ora;

risipei dă-te celor dimprejur!...

 

Dă-i lumii milă; de asta lacom fii,

căci lumea o mănâncă mormintele pustii!

Citiți mai departe

OAMENI PE TOT PĂMÂNTUL!

 

Intrarea în Parlament

 

Într-o țară-așa prosperă  ̶ 

Parastase maneliste  ̶ 

își vor face carieră

toți ce-au fost înscriși pe ... liste!

 

Demiteri și demisii

 

Azi, contează numai banul,

ci nu ochii plânșii, triștii!

Sisif e cu bolovanul,

iar noi suntem cu mininiștrii!...

 

Unui impotent cu pensie specială

̶  parodie după G. Coșbuc  ̶

 

 

Mi-ați pus la pensii cât am vrut,

că m-ați văzut că sunt sărac

și-așa sensibil la stomac,

dar cu nevasta ce-ați avut,

de-mi cere...păstârnac?!

 

Definiția cheliei

 

Chelia e o mămăligă

cu coajă moale, aurită,

iar de mai are câțiva peri,

e mămăligă altoită!

      Citiți mai departe