Cel din urmă poem
- se dedicăpoetului și prietenului meu,constantin Preda,
din Malu-Mare,Dolj –
Nimeni nu știe de ruleta-i trage
clipa din urmă ori
o peruzea;
de fi-va marea plină de catarge
ori noapte-adâncă, fără nicio stea...
Înnebuniți, păunii urcă-n tine
prin canioane fragezi, de iriși;
alături de Khayaam îți este bine:
la han, cu vinuri roșii și derviși...
Și nuntă e în Caana Galileea;
pe cer plutesc caleștile cu miri,
încât și tu te-ai vrea în vremea-aceea:
din rouă să înalți trei mănăstiri!
Copilăria să-ți așezi într-una,
Cum mama, pruncul, în hamac, sub tei;
și prin altar să dai de-a dura luna;
din ea să iasă-albaștri porumbei...
În cea de-a doua, să te duci la oaste
și brațe tari să ai, precum Whitman;
să simți cum sulița îți intră-n coaste;
Cezarului să-i dai și lui un ban...
A treia, însă, înspre toamnă-o lasă;
o umple doar cu marile tăceri!
Păuni și munți, de ele nu-ți mai pasă;
toate s-au dus ca ziua cea de ieri...
Te pregătește,
suflete!... Poruncă
ai să primești:
Cât de curând să pleci
nu cu Esenin-n cârciume,speluncă,
cu roșii cizme-n tropot să petreci!...
Nimeni nu știe de ruleta-i trage
chintă roială, poate un decar...
Eu,însă,știu că viața mea s-o sparge
și iar,cu tata, fi-voi și-eu lemnar...
Duse sunt toate! Toamnele m-or plânge
și ziua mea nu va mai fi în veac!
Prin trupul meu nu va mai curge sânge,
nici cât să umpli cupa unui mac!...
În urma mea,în frământări,talaze
de mări pustii,voi veți rămâne triști!
Nu-ngrijorării dați-vă obraze,
că umbre sunteți
doar a unor Criști!...
Măcar de-am fi precum Iisus pe Cruce;
o noapte în Grădina Ghetsimani;
de-acolo am stiga, când ne vom duce:
,,O, Eli,Eli, Lama Sabactani?!...
Surupate,
George Voica
03
oct. 2023
M-ai trădat, lume!
Voi n-o să știți chemarea de pe urmă
a unui cerb bătrân și grav rănit;
n-o să-i aflați durerea ce îl scurmă,
când luna trece-n brațe cu un schit!
Visa brândușe,freamăt de cetine;
boncăluire-n codrii cei bătrâni;
simțea cum primăvara urcă-n sine
și-amurgul serii-l rezema de stânci...
A fost, cândva, stăpân peste izvoare;
bujorul cel de munte – verișor;
Carpații,toți, i-avea el sub picioare;
vasal i-era Nabukodonosor!...
Prieteni, azi, doar amintirea-i este;
nimeni nu-i spune,simplu: ,,Frate!”,
dar într-o zi s-o ridica el peste
acele turle albe, din Surpate...
Mirate maici!... Și clopote-or să bată!
Magnoliile,toate,în papuci,
le-or întreba,făcându-și ochii roată:
,,Hei,suflete,ce cale ai s-apuci?!”
Voi n-o să știți dorința cea din urmă,
ce-avea poetul,cerb ce s-ar fi vrut:
atât a îndrăgit a lumii turmă,
că iar ar lua-o de la început...
Dar sparte-s,azi, a mărilor catarge;
în țărmuri bate Crivățul,de-acum;
pe prag de-altar,ulciorul mi-l vor sparge;
cu sânge-or scrie ultimul volum...
Cine va ști, peste un veac, în lume,
că, în Surpate, trupul mi-e-ngropat;
că am avut și eu, cândva, un nume,
pe care vântul l-a împrăștiat?!
Sătul de lume,aș voi, departe,
să plec ca un derviș, galben turban,
blidul mi-l umple însăși sfânta moarte,
cu grâu, mi-ajungă doar un singur an...
Din grâu vor răsări poeții-odată
și pâine,iată, că va fi de-ajuns!
O, Maică Sfântă, Maică Prea Curată,
m-așează unde Fiul ți-au străpuns!
Și eu, izvor în rana Lui m-oi face;
ne-om ridicala cer,îngândurați!
Noi vom vedea cum Cerul se desface!...
Jos,pe Golgota, doar ramuri soldați...
Voi n-o să știți dorința de pe urmă
a unui cerb bătrân și greu rănit;
că a iubit, ca nimeni altu,-o turmă,
dar lumea toată,-acum,l-a părăsit !
Adio, zis, mesteceni din Surpate!
Și vouă, crânguri de măceșe roșii!
Eu m-oi muta, de-acum, în altă parte!
A treia oară vor cânta cocoșii!...
Surupate,
George
Voica
06
oct. 2023
