Singur

Primăvară, primăvară,

cocărăi și tămâioară,

sub mesteceni mă-nconjoară...

 

Hei, tu, suflete-pereche  ̶

galbeni corni în minarete  ̶  ,

cin’te cheamă, de ți-e sete

 

de Karenina-aceea Annă,

adormită în icoană,

sub Marea Mediterană?!

 

Primăvară cu taigale,

roși cătine, umeri goale  ̶ 

vijelii sardanapale!...

 

Și sunt singur, Doamne, iată,

într-o lume ardeiată!

Ochiul Tău nu mă mai cată!...

 

  

Spre toamnă

De sălcuță, rămurele,

subțirele, subțirele  ̶ 

tinerețurile mele!...

 

Vânt vuind în codrii,-n vară,

răcoare la subțioară,

vinuri roșii în păhară...

 

Umeri dulci, în unduire,

râu de fragă în Psaltire,

junghiere lungi, ivire...

 

Și mi-e dor de ele-ntruna,

dar cernită este luna

și la harfă-i ruptă strana!...

 

  

Rugă

Voi mai fi, cânva, brahmane,

leandrii în Babiloane,

să-i revărs peste cucoane?!

 

Voi mai fi fântâni, cișmele

zidite din viorle,

le soarbă cerul cu stele?!

 

Dă-mi, brahane, clorofilă,

să o calce o copilă,

în amurg, pe o cămilă,

 

când intra-va în cetate,

dormindă pe jumătate,

în visări și în păcate!...

 

  

       Citiți mai departe