George Voica. Se legănau mestecenii în vânt

Mi-am risipit toţi anii

            –  d-lui Gheorghe Smeureanu –

Mi-am risipit toţi anii mei de crin,
de fragă dulce şi cireşe-amare,
în pofta mea, de paseri călătoare,
fără să-mi pese câtuşi de puţin,

că niciodată n-au să vină iară;
că ochii mei, sub neguri, se vor frânge;
că-n inima-mi pribeagă se vor strânge
atâtea lacrimi, de vor da pe-afară!

Mi-am risipit toţi anii mei sub cer
şi-n crâşme moskovite şi pâcloase,
până simţeam cum măduva, în oase,
trandafirie, se sfărma de ger!...

Pe deal, treceau  mestecenii spre mare,
în frăgezimi şi-n falduri aurii;
pe ramurile lor erau copii
cu pletele în vânt, fremătătoare…

 Pentru mai multe detalii apăsaţi <<aici>>

De acelaşi autor: