Dor
de Eminescu
─ la niversarea,
pe 15 ian. 2020, a 170 de ani de la naștere a POETULUI─
Mi-e
iarăși dor de dumneata, bădie,
că-i
iarnă grea în Țara mea de-acum,
iar
vremurile nimeni nu le știe:
de-om
sta pe-aici ori ne-om căta de drum!
Ne înarmăm,
de parcă mari războaie
vom
duce-n Africi și-n Afganistan,
când
second-hand-uri ne îmbracă-n straie
și
cresc ciulinii-n vastul Bărăgan.
Crimeea-n
mine viscolește-ntruna
și tobe
bat partidele-păpuși;
pe
Parlamente își prelinge luna
atât de
fraged, proaspăt gălbenuș,
căci
oratori, meșteșugind cuvinte,
cozi,
la calende, de acuma-și fac,
scriind
cu bidineaua pe morminte:
„Urâtă-i comedia lui Balzac!.
Azi,
însă, Țara nu se poate plânge
că mai
avem „mormanele de fier”,
și
fericiă-i, când, pe masă,-și frânge
a
pustei pâine ─ grâul furajer!...
Noi vă
vom duce-n nunțile din Caana,
în care
vinul va spori nespus,
curgând
de la Caiafa pân' la Ana,
cum sângele pe crucea lui Iisus!...”
*
* *
Mi-e iarăși dor de dumneata, bădie,
să vii la Putna, ca atunci, demult,
că Țara fără tine e pustie
și nici voroave nu mai pot s-ascult!...
Ce trist mi-e neamul și muscalul n-are
de ce ne certe, c-un cuvânt măcar:
e-atâta ură-n noi, în fiecare,
c-am spânzura și sfinții-n calendar!
Chiar de la Rostra se aruncă, grele,
cuvinte veninoase între frați;
un cor de violete cucuvele
tot cântă, răsunând peste Carpați!...
Și neguri vin pe Căi Lactee-ntruna;
mă strigă mama; plânge-n cimitir;
pe ceruri trece, sângerie, luna;
Bacovia îi cântă la clavir...
Se-aude-un țipăt, undeva, departe;
sunt verde lan de grâu pe sub ninsori...
Aș vrea să scriu, de-acum, o altă carte!
Țineți-mă, vă rog, de subțiori!...
*
* *
Mi-e iarăși dor de dumneata, bădie;
de glas de bucium, seara, pe la stână,
deși e iarnă ─ tristă elegie,
ca teiul înflorind într-o fântână!...
Aceeași soartă o avem, se știe!
Tot tristă-i Țara și aproape-n plop,
însă aezi, burduf de poezie,
se văd, prea bine, și la ...microscop!...
Cum să trăiești în lumea lor de loaze,
de caracudă și de politruci,
când se-opintesc în mocirloase fraze,
că-ți vine la Socola să te duci?!
Azi, Kierkegaard e o nimica toată;
„doctori bulati”─ au
boate de ciobani
și te
conving că roata e pătrată,
și că
Posada-a fost la Perișani!...
De
Sărbători, ne-om așeza la cină;
în
Nazaret va străluci o stea;
noi,
însă, vom purta aceeași vină:
că nu
te naști și-n iarna asta grea!
Surpate, George Voica
02.
dec. 2019
Mă înclin!
RăspundețiȘtergere