Particularitățile limbii traco-gete

        Oricare limbă de pe pământ este expresia a caracterului și a spiritualității acelui popor care o folosește. Aspră ori unduitoare (vezi ,,spațiu ondulatoriu” românesc, la Lucian Blaga!), ea poate ,,picura știință”, în cazul celor înțelepți, după cum spunea însuși înțeleptul Solomon, în ,,Pildele” sale.

         În ceea ce privește străvechea limbă traco-getă a neamului nostru, e de prisos, cred, să ne închipuim că ea ne-a fost ,,oferită” de nu știu care ,,val migrator”, ori că am împrumutat-o de la un trib african, care, chipurile, ar fi coborât din steaua Sirius!

          Categoric că spațiul în care viețuiești îți imprimă nu doar caracterul, ci și aplecarea spre cele dulci și frumoase ale spiritului: poezia, muzica, pictura, arhitectura, magia, medicina, proorocia etc.

Toate acestea au fost relevate excepțional de istoricul antic Iordanes (sec. VI d.Hr., autorul ,,Geticii”), care, punând în lumină personalitatea excepțională a lui Deceneu ─ Marele Preot și Vicerege al lui Burebista ─, evidenția, de fapt, caracterul atât de complex al neamului nostru geto-dac, idolatrizându-l, am putea spune, dar neexagerând cu nimic; din contră, demonstrând în mod indubitabil că neamul acesta nu era nicidecum un ,,neam barbar”; că, mai degrabă, ,,barbari” erau cei care veneau să capete învățătură în Dacia, de la medicii și astronomii niștri!

          Iată ce ne spune Iordanes:

        ,,Pentru ei (pentru geto-daci, n.n.) acesta (Deceneu, cel ce studiase în Egipt, n.n.) era salvator, aceasta util, aceasta de dorit, ca tot ce-i învăța Deceneu, sfătuitorul lor, aceasta să năzuiască și ei, judecând că aceasta este util, ca ei să traducă în faptă dorințele.

Acesta, văzând că ei se supun sufletește în toate și că au și înzestrare naturală, i-a învățat aproape toată folosofia; căci el era maestru în această disciplină.

        Predându-le etica, le-a domolit obiceiurile barbare; învățându-i fizica, i-a făcut să trăiască în chip firesc după legi proprii, pe care până acum le numesc legi belagine, avându-le scrise; instruindu-i în domeniul logicii, le-a dezvoltat gândirea, făcându-i să fie mai dezvoltați la minte decât celelalte neamuri; arătându-le importanța practicii, i-a îndemnat să trăiască săvârșind cele mai bune fapte, iar în domeniul teoretic i-a făcut să cunoască cele 12 semne ale zodiacului și, contemplând mersul planetelor, să stăpânească cunoștințele astronomice; să știe cum și care sunt fazele în creștere și descreștere ale Lunii; cu cât depășește globul de foc al soarelui dimensiunea pământului; cu ce nume sau semne urcă sau coboară pe cer, din răsărit până în apus, cele 346 de stele.

       Mă întreb ce plăcere îi făcea pe vitejii bărbați ca atunci când nu erau ocupați cu mânuirea armelor să-și umple capul cu învățături filosofice. Vedeai cum cercetează unul poziția stelelor pe cer, altul planetele mici sau mari, cum urmărește fazele Lunii, acela eclipsele de soare, cum astrele în cercul lor pe cer se coboară în apus, dar apar din nou la răsărit, căutând aceștia toți să-și afle odihna după ce găsesc la toate explicare.

        Acestea și altele ca acestea încredințându-le goților (geților!! n.n.) cu priceperea lui (Deceneu), a strălucit ca un om minunat în fața lor, ajungând să asculte de el nu numai cei mulți, dar chiar și regii.

          Citiți mai departe