 |
| Lupta de la Posada în Cronica pictată de la Viena |
Moto: ,,E mai bine
să te laude alţii, decât să te lauzi tu însuţi”
Se spune
despre noi, despre români, că n-am avea ,,acte
de identitate”, prin care să ne dovedim vieţuirea în acest spaţiu, lucru ce
nu este adevărat, chiar dacă ,,izvoarele”
ne sunt destul de sărace! Şi-atunci, dacă pe noi nu ne credeţi că suntem cel
mai vechi popor din Europa, măcar aţi face bine să ascultaţi ce spun alte
neamuri despre noi!
Aşa se
face că ţara aceasta şi neamul acesta învârtejit de viforniţele vremilor ce-au
izbit, memiloase, în el, a stat, totuşi, dinaintea mirării inimilor vecinilor
noştri, care, spre lauda lor, au şi scris despre noi: uneori cu mânie, cu obidă
şi stupizenie oarbă; alteori, însă, cu uimire şi admiraţie!
Aşa se face
că-n anii '65-70, Academia Română a găsit de cuviinţă să reediteze valoroasele
lucrări ale unor călători străini (aşa cum ar fi: Paul de Alep, Evlia Celebi,
Maciej Stryjkowski, Pierre Lescalopier, Antonio Maria Graziani, Ludovic
Odescalchi ş.m.a.) prin Ţările Române, aducând, astfel, o importantă contribuţie
la îmbogăţirea fondului istoric (îndeosebi medieval) al acestei naţii, dar şi
importante precizări de ordin toponimic, hidronimic etc.
Toate
aceste informaţii, puse cap la cap, realizează acea panoramă cronologică a
evenimentelor istorice cu adevărat remarcabile, măreţe, punând şi mai bine în
lumină drama acestui popor bântuit, parcă, de un blestem de lacrimi amare!
Cum
subiectul lucrării de faţă doreşte să abordeze, cu precădere, clarificarea (pentru
totdeauna!) a locului desfăşurării bătăliei de la Posada, din 9-12 nov. 1330,
am găsit de cuviinţă să ne oprim, îndeosebi, asupra ,,Cronicii” polonezului Maciej Stryjkowski, cel care (împreună cu ,,nobilul Coroanei” Poloniei, Andrei
Taranowski) a făcut o călătorie în Turcia, traversând atâr Ţara Românească, cât
şi Moldova, între anii 1574 şi 1575, şi aducându-ne cele mai de preţ informaţii
referitoare, îndeosebi, la locul desfăşurării bătăliei de la Posada, ceea ce
pentru noi, românii, constituie ,,actul
de naştere al poporului român”.
B. P. Haşdeu,
Odobescu şi alţi mari istorici români (inclusiv N. Iorga, D. Onciul, Xenopol
etc.) aveau, desigur, cunoştinţă de ,,Cronica
polonă” a lui M. Stryjkowski, aşa încât să poată stabili cu certitudine
locul celebrei bătălii, însă e adevărat că vina nu le aparţine nici acestora,
dar nici (mai cu seamă) istoricilor de azi, ci totul se datorează confuziei de
toponime şi hidronime (dar şi de ,,răsturnare”
a anilor 1574 şi 1575), pe care M. Stryjkowski a făcut-o, fiind, pur şi simplu ,,furat” de noianul informaţiilor, al
evenimentelor istorice şi sociale, îndeosebi din Moldova, aşa încât el,
cronicarul şi aventurierul (după cum singur recunoaşte), a fost absorbit mai
mult de farmecul tradiţiilor şi obiceiurilor neamurilor prin ţările cărora
trecuse: români, bulgari, sârbi, traci, tătari, turci, frânci, greci ş.a., pe
aceştia din urmă găsindu-i pretutindeni în spaţiul vlaho-trac!
Pornind
de aici, de la ,,vârtejul” informaţiilor
şi al trăirilor afective, ar trebui să-l înţelegem şi să-l apreciem pe M.
Stryjkowski, cu toate că, în mod cert, dă mare bătaie de cap oricărui
cercetător al cronicii sale, mai ales în a stabili, cu rigurozitate, traseul
urmat de el, spre Turcia, în anii 1574, dar şi la întoarcere, nemaiurmându-şi calea
pe unde veniseră (adică prin Moldova), ci îndreptându-se de la Bucureşti spre
Sibiu.
Iluminant!
RăspundețiȘtergere