SURPATELE
Rai dulce, pogorât pe coline şi-n văi de verde
măcriş, iluminări de voievodale zidiri Dintr-un Lemn şi antonpannescul
Colnic, refugiul măduvei oaselor celor ce-au fost pe sub cer, pe sub pomi...
Apa Roşie, Valea
Rece, Valea Albinelor ori a Fântânii, ca si cum visarea te-ar duce la un fel
de Macondo. cu lumi ireale, frăgezimi de colind şi de metafore rare !...
Izvorul din Pisc, zestre de fată, scrisă pe piele de miel, aşa cum n-a mai
fost vreodată: un izvor drept zestre pentru o surpăteană fată !...
Codri de fag şi de
magnifici stejari buni pentru corăbii cu grâu şi pentru pereţi de altare ori de
clopotniţe; stejari seculari, din care Brâncoveanu făcea jgheaburi şi ciuturi
de mori pentru bazalticii nori venind dinspre Dunăre-n jos !...
Doamne, câtă
istorie-a curs prin aceste văi de alint şi de seve amare !... Surpatele. pe sub
stele, îmi pare a fi o veche baladă odihnindu-se-n ierbi, o poartă sculptată,
deschisă spre lume, pe sub care trec ţărani, voievozi şi poeţi !...
Mă descalţ la
marginea satului, să nu-i tulbur roua şi liniştea, şi păşesc cu tălpile-mi
fierbinţi prin amintirile sale de viaţă şi moarte, de viaţă... şi mă gândesc
la Emineseu :
„Sara, pe deal,
buciumul sună cu jale”, vers nepereche pentru edenice lumi, şi ştiu că mioritice
turme ,,se cobor la vale”; că luna urcă în ceruri albastre ; că stelele toate
mă privesc cum, cu sfială, păşesc peste colinele satului ; că bunii mei părinţi
mă acoperă cu gene lungi, adumbrinde...
Surpate─sămânţă de
lume, ghindă albă, solară !...Văi de mireasmă, de sălbatică mentă şi legănare
de mesteceni înalţi, sprijinind cerul !...
Stau rezemat de sat ca de
propria-mi viaţă, ca de o fără de sfârşit dimineaţă !...
Mai multe informaţii <<<aici>>>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu