Cantacuzinii – între Biserica Blacherne/ Vlaherne ( a Vlahilor ) şi Mănăstirea dintr-un Lemn

-         se dedică harnicei ş i inteligentei monahii  Emanuela Oprea, stareţa Mănăstirii dintr-un Lemn –

Moto: ,, Cine ş tie dacă suflarea omului se suie  în sus, ş i dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?

            Aş a că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?”

(  Eclesiastul, cap.3, al. 21 ş i 22, p. 671)

         Şi câtă dreptate avea, Eclesiastul, fiul lui David, împăratul Ierusalimului!

Toate-ale lumii sunt trecătoare: ca,-n zori, sclipirea de rouă peste ierburi; ca aroma zmeurei, vara, rostogolită de vânt…

Dar neamul acesta, traco-get, de vlahi fremătând de pofte trupeşti, de mărire şi slavă, venise, parcă, din ceruri, primăvara,  urcând în lume odată cu sevele, toate, năvalnic, fără să-i pese că vremurile curg de mii şi mii de ani în acelaşi făgaş !

            Ce-i pasă, însă, sângelui tânăr, când descătuşat se porneşte spre-nalturi, vesel şuierând ca mierlele-n crângul de-aluni?!

            La antice triburi elene vedem fulgerarea de patimi, de suliţi, sprânceana năpustiindu-se-n scrâşnet peste cele albe, de piatră cetăţi, zidirile-i groase-ndoindu-le, sfărmându-le, apoi!

            Nu mult după-aceea ( la mai bine  de 1200 de ani de la moartea Eclesiastului ) neamul valahilor ( coborâtor din ahei, eolieni,ionieni şi dorieni, cu toţii veniţii din Carpaţi, de la Nistru, şi Istru, şi Pont Euxin ), al lui Alexios Comnenul şi al rudelor sale, Cantacuzinii, aveau să ridice,-n Bizanţ, Biserica Blacherne sau Vlaherne, adică Biserica Vlahilor, a cărei ctitorie se datorează Împăratului Marcian şi Doamnei sale, Pulcheria; târnosirea Sfintei Biserici a creştinătăţii avea, însă, să fie făcută de Împ. traco-get Leion I, cel originar din Axiopolis, adică Cernavoda de azi.

            Şi nu doar atât, căci, mai bine de 300 de ani, acest neam de vlahi ( deci, nu de greci, aşa cum toţi istoricii cred!) a fost creştin-ortodox şi-a stat în scaunul Bazileilor Constantinopolitani, făcând politica lumii aici, în Balcani, dar şi la sud şi chiar la nord de Dunăre; stăvilind pornirile selgiucizilor otomani,frângându-le pornirea, dar, mai apoi, întărindu-le pofta de pradă-n Bizanţ, până-n fatidicul an 1453, în 29 mai, când zăgazurile lumii s-au rupt, şi asta, tocmai datorită acelor lupte interne, ce-n neamul nostru, iată, dăinuiesc până azi!

 Pentru mai multe informaţii, faceţi click <<<aici>>>

De acelasi autor: