Surpate - satul copilăriei mele -

Poem despre Havila, țara mea de dinainte de Dacia

Havila[1], Havila și râul Pison[2]

Sunt singuru,-al vostru, de-acum, epigon,

că-n țara cu aur curat, cu păduri

se-adună, se-adună lepădături;

 din tomberoane făcură biserici;

nu jură pe Biblii, ci doar pe Americi!...

 

Havila, Havila și râul Pison,

bădie Gheorghe, bădie Ion,

 

edemice vremi nicicând n-or să vină;

nici freamătul lin prin verdea cetină;

 

nici apa-n cișmele, sub paltini subțiri;

magnolii desculțe, pe sub mănăstiri...

 

Havila, Havila și râul Pison,

sunt singuru,-al vostru, de-acum, epigon,

 

ce te privește din cer – o mireasă,

ce-n straie albe, la hore-o să iasă,

 

dar privighetori nu mai cântă în crâng...

Mi-e dor de tine, Havila! Te plâng!...

                    ̶  // ̶

                                                            Surpate, 16 ian. 2021

       
   Cititi mai departe

---

[1] Havila – numele dintâi al Daciei.

[2]  Pison- numele dintâi al Dunării (vezi Biblia – Facerea, Cap. 2,11).