Moto: Ferice de omul care găsește înțelepciunea
și de omul care capătă pricepere!”
(Biblia - Pildele lui Solomon, Cap. 3, al. 13)
După cum reiese din „Biblie”, prima rasă de oameni (pe care
a creat-o Dumnezeu) a fost cea a URIAȘILOR:
„Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea (în care trăiau urmașii
lui Adam și ai Evei, n.n.), și chiar și
după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu
(civilizație astrală, evident, n.n.) cu
fetele oamenilor, și le-au născut ele copii; aceștia erau vitejii care au fost
în vechime, oameni cu nume”.
(Biblia - Genesa, Cap. 6, al. 4)
Dar să vedem care au fost urmașii lui Adam (excluzându-l pe fiul său, Cain,
pe care l-a alungat din Rai, și care a ajuns în Răsărit, în Țara Nod - zona
Himalayei, probabil, India,, Iran ─ unde s-a căsătorit și-a avut copii, din
care, se pare, se trag triburile nord-iraniene: mezii, perșii, parții și sacii,
aceștia din urmă [sub denumirea de saci/daci] ajungând în părțile noastre,
în Arcul Carpatic [vezi Sacidava/ Miercurea Sibiului, adică „dava”/Cetatea
sacilor], așa încât triburile helene [ionienii, dorienii, aheenii și
eolienii], provenite din Deucalion, au cucerit nu doar vechea Țară Havila
[Dacia de mai apoi], ci atât nordul, cât și sudul „râului Pison”/Dunărea, și toată Grecia care, mai târziu, prin sec.
XIX - XVIII î.Hr., aveau să fie cuceriți, la rându-le, de renumiții pelasgi,
urmașii lui Noe; la POtop, această rasă, descendentă din Cain, scăpase, cu
siguranță, retrăgându-se în zona foarte înaltă a Himalayei), căci Adam, subînțelegem din Biblie, făcea și el parte din „rasa primordială a uriașilor”, pe care
Dumnezeu i-a scârbit pentru fărădelegile lor, părându-i rău că i-a creat, și,
astfel, hotărându-le pieirea:
„Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, și că toate
întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre
rău.
I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ (Deci, însuși Dumnezeu recunoaște că i-a făcut pe Uriași și că ei au fost
primii care au colonizat Pământul, n.n.), și S-a mâhnit în inima Lui.
Și
Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața
pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la păsările
cerului, căci îmi pare rău că i-am făcut”.
(Biblia - Genesa, Cap. 6, al. 5,6 și 7)
Iată, acum, urmașii lui
Adam (cărora le vom pune, în paranteze, și vârsta, căci, după cum bine veți
vedea, este surprinzătoare, față de cea a noii rase, celeste, de după Potop),
până la Noe.
Așadar, urmașii „uriașului” Adam (937) au fost: Set
(912), Enos (905), Caiman (910), Mihalaleel (895), Iared (962), Enoh ─ „cel ce a umblat cu Dumnezeu” ─ (365),
Metusala (969), Lameh (777).
Referitor la Lameh, Biblia e destul de „lapidară”, însă am aflat, totuși, că,
la naștere, avea pielea foarte albă, era blond și ochii-i erau așa de albaștri
(ca ai lui Iisus Hristos!), fața lui emanând atâta strălucire, încât, firește,
mama sa a fost întrebată „cu cine l-a creat,
că pare a fi o ființă cerească, ci nu una omenească, încât femeia s-a jurat că
nu s-a-mpreunat cu niciun „fiu al
Cerului”, ceea ce denotă că atât Lameh,
cât și bunicul său, Enoh, aparțineau
unei civilizații astrale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu