Masa de piatră din Titești, Țara Loviștei, vatra etnogenezei poporului român

 

                                    Se dedică D-lui Nicușor Daneș,primarul comunei Titești

 

 

 Într-adevăr, faptele și numele bun ale strămoșilor tăi vor rămâne de-a pururi în istoria acestui neam, căci noi ne-am iubit mai presus de orice acest pământ cu izvoare și cetini, cu primăveri și troițe de leandri și de lămâiță; cu buciume ce încă mai sună și-acum, seara, la stână, când stelele cad în fântâni; când roșii mușcate dorm între aburindele pâini; când mama, în somn, și azi mă mângâie, deși ea nu mai este, și nu e, nu e!...

Astfel am văzut eu frumoasa Țară a Loviștei, al cărei nume ne duce cu gândul, evident, la Lytuon/Litovoi, Litua, așa cum era numită Oltenia (vechea Dacie Alutensis, romană, din vremea lui Traian!), ai cărei voievozi dintâi au fost frații Ioan și Litovoi, iar în Țara Loviștei, Basarabii încuscriți (la fel ca și Litovoii macedoneni din Skopje) cu IO RADU NIGRU vv. (voievod) PRIȘTINA 1128, după cum scrie pe inelul-pecete ce-l purta și care s-a găsit la Curtea de Argeș!

Deci, frații Ioan și Litovoi stăpâneau partea dreaptă a Oltului, dar și Hațegul și Amlașul (Mărginimea Sibiului), până la Dunăre, partea stângă a Oltului (Muntenia în cea mai mare parte, cu Capitala la Titești), iar lucrul acesta e atestat din 1204, pe o piatră funerară, existentă și azi la Titești, județul Vâlcea.

Iată acum dinastia BASARABILOR, adică a urmașilor SARABILOR (cei care oficiau cultul religios, Marii Preoți, așa cum, în vremea lui Zamolxe, sec. VI î.Hr. și până în vremea lui Burebista, sec. I î.Hr., acesta din urmă avându-l ca Mare Preot pe Deceneu, cel ce studiase astronomia și teologia în Egipt; asemeni și Zamolxe, împreună cu Pitagora) își trăgea numele de la BASARA, care în limba egipteană înseamnă „vulpe”, căci Marii Preoți se înveșmântau în mantie din blană de vulpe, atunci când oficiau cultul religios ─ cult solar, apolinic.

Cu alte cuvinte, aici, în Țara Loviștei, din spatele Kogaiononului/Masivul Cozia (unde se află acest Munte Sacru al Dacilor), BASARABII au găsit de cuviință să-și ia acest nume de la Marii Preoți Daci, căci aici, la Cozia, se află și azi peștera în care, spre bătrânețe, a trăit Zamolxe (în ea și murind), dar și locul celei de-a doua peșteri (la 8-10 m. distanță una de alta, marcată cu un bolovan ovoidal, foarte mare), în care presupun că a fost îngropat Deceneu!

            Iată, acum, dinastia BASARABILOR, care s-a încuscrit cu cei din dinastia lui IO RADU NIGRU vv. PRIȘTINA 128:

                         Citiți mai departe