Poem despre tata

Mi-e greu fără de tine, tată,

deşi nu-s singur (ştii prea bine),

că am fecior, şi am şi fată,

dar nu-i niciunul lângă mine!

Cu cât trec clipe, trec şi zile,

simt că mă pierd într-un pustiu;

că rup din cartea vieții file

cu scris mărunt, trandafiriu ...

Ce-i pasă lumii că-s departe

de ochii tăi, ce mă priveau

c-un dor de dincolo de moarte,

aşa cum alții nu erau ?!

Cum aş putea să uit, c-o viață,

doar pentru mine au trudit

a tale mâini, cândva verdeață,

sub trupul meu neliniştit?!

Că-n pâina rumenă, pe masă,

eu încă văd toți anii tăi;

că inima-ţi râdea voioasă

precum, sub cetini, zurgălăi?!

Pe dealuri, azi, în vânt, mesteceni

se leagănă ca altădat’

dar tu nu vii să mă mai legeni,

când intră luna nouă-n sat !...

Lumea-a rămas tot rea, vicleană,

dorindu-şi  slavă, lux și bani;

doar noi avem aceeaşi rană:

cea de pământ și de țărani!...

Mi-e greu fără de tine, tată ,

deşi nu-s singur (ştii prea bine),

că am fecior şi am și fată,

dar nu-i niciunul lângă mine!

         Surpate

09-12 aprilie 2017

                                                        George Voica