la
aniversarea naşterii
lui Eminescu – voievodul limbii române
Ce-ţi
dorescu eu ţie,
dulce Românie,
într-o
zi de iarnă, sfântă-n calendar,
când
e grâul verde, sub ninsoarea vie,
și-nfloresc
leandrii-n strană și altar?
Braţe
geto-dace și virtuţi
romane;
plete
fluturânde peste Ipoteşti
;
pâine
aburindă, Grădini Ghetimane
și
bătrâni în straie albe, româneşti
! ...
Spună
lumii large steaguri tricoloare
cine,
neamu-acesta,-n vremile ce curg,
fosta-a
la Rovine, când pluteau, amare,
doar
turbane-n mlaştini,
într-un roş
amurg !...
Ce-ţi
doresc eu ţie,
dulce Românie ?
Zile
mai senine, ploile la vremi;
primăveri
de fragă și de păpădie;
uşa
neînchisă, fără să te temi ...
Mamele
să-şi scalde
pruncii lor în rouă;
le
vorbească-n graiul fraged, strămoşesc,
căci
nu piere Țara, la domnie nouă,
și
nici neamu-acesta , pururi Eminesc!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu