Poem
despre Emanuela Oprea
- stareța Mănăstirii
dintr-un Lemn -
Când ai rămas, de mică, fără tată,
obrazul tău îmbujorat s-a frânt
și ai văzut cu mintea-ntâiași dată,
doar umbra ta, în cer și pe pământ!...
Și-atunci ți-ai zis, cu glasul de copilă
din Prahova, din satul tău, Ciorani:
,,Te rog mult, Doamne, fie-Ți Ție milă
și du-mă în Grădina Ghetsimani!
Asemeni lui Iisus, acolo,- n rugă,
genunchii inimii în flori să-mi pun;
să fiu doar cerurilor Tale slugă,
nu mângâieri cu pene de păun...
Tu, Cel ce vezi pe mama și-al meu frate,
ce-n inimă-au singurătăți și frig
(poate, ca orice om, au și păcate!),
auzi-mă acuma, când te strig,
că vreau să las în urma vieții mele,
pe-acest pământ, numai un singur semn:
Biserică frumoasă înspre stele
să-nalț la Mănăstirea dintr-un Lemn;
și acareturi mândre, și icoane
pictate-n rouratele culori;
grădini precum covoarele persane,
să calci pe ele Dumneata, în zori...
Eu văd cum viața-n frate-meu se stinge;
cum mama va ajunge-n bătrâneți;
cum lacrimile-mi peste ei vor ninge...
Doar Tu stăpân vei fi acestei vieți!...
Că doar atâta, Doamne, am aicea,
la Dintr-un Lemn unde m-ai adus,
așa cum stă-n răchite pitulicea,
pe apa Otăsăului, în sus...
Se duseră și fratele, și mama;
și tinerețea-mi, toată, în chilii,
și văd cum lacrima Fecioarei udă rama;
că ochii minții mele-s încă vii,
iar pentru toate-Ți mulțumesc eu ție,
Părinte-al meu, Cel care-ai fost și ești,
că strugurii din frunze roși, de vie,
acum mi-i storci în porțelane cești
și înspre ceruri viața-mi curge iară,
prin albe turle, ce-am zidit mai ieri,
încât sunt monahie – primăvară,
căci Tu mă chemi la Sfintele-Nvieri,
unde ai mei m-așteaptă toți, ca magii;
precum magnolii ce îmi dau îndemn
le duc cireșe coapte, dar și fragii
ce cresc la Mănăstirea dintr-un Lemn!
Eu știu c-amurgu-n ușă îmi va bate
și s-or deschide-a’ cerurilor porți;
că jurământul meu, de castitate,
ca pe un crin pe brațe ai sa-l porți!
Așa că, Doamne, iată-mă-s gătită,
ca, în genunchii inimii,- ai mei ani,
Ție-Ți închin, în ultima clipită,
rugându-Te: ,,Mă lasă-n Ghetsimani!”
Surpate, George Voica
25
ian. 2026
