Floriile Ierusalimului
-se dedică monahiei Emanuela Oprea, stareța
Mănăstirii dintr-un Lemn-
Prea Sfântă Fecioară –o rugă de crini-,
inima mea aleargă spre tine!
Pe cer, în amurg, coroana de spini
o văd cum plutește și vine!...
Ierusalimul e-n floare, ca merii;
pe Fiul tău, el îl strigă de-acum;
femei și copii, mulțime puzderii,
verzile ramuri i-așează pe drum...
Peste Cetate, rotește coroana;
ochiul tău înțelege și plânge;
alăturea-ți sunt și-ți văd și eu rana,
ca o fântână plină cu sânge!...
Iisus ne zâmbește! Iată, îți spune:
,,Nu plânge, măicuță! Asta mi-e dat!
Trupul Meu, jertfei sfios se supune;
asupră-Mi eu lua-voi orice păcat!...”
Prea Sfântă Fecioară, ca roua pe crini,
privirea-ți peste lume coboară!
Te văd cum treci pe uliți; suspini...
Pentru tine nu e primăvară!...
Între lume și cer, văzduhu-i pustiu;
coroana doar plutește-ntr-o dungă...
Deși amândoi știm că Domnul e viu,
ochiul nostru începe să plângă...
Cine, în veac, o asemenea soartă
a mai avut, pe întregul pământ:
Lumina din slavă să-I fie o poartă,
prin care să treacă trupul Lui sfânt?!
Mâna-ți înalță, Fecioară, și prinde
coroana, de-o pune Fiului drag,
stele și lună-nceapă-a colinde,
trecând al Ierusalimului prag!...
Urie, -n dud s-a suit ca să-L vadă;
Domnu-l zărește și strigă spre el...
Trece prin liniști de verde zăpadă,
ținând în brațe o Cruce și-un Miel!
Prea Sfântă Fecioară, în mantii de
crini,
mulțimile-L urmează cu larmă;
vitralii din ceruri strecoară rubini;
ca valurile vin și se sfarmă...
Te bucură Maică a neamului meu!
La Dintr-un Lemn, magnolii te cheamă...
Pe ele, pășește, desculț, Dumnezeu;
se-oprește zâmbind: ,,Te bucură, Mamă!...”
Surpate,
George
Voica
09 apr. 2023
De Sfintele Florii
