Cred
că niciun iubitor de cultură nu poate să pună la îndoială previziunile ce ni le
oferă „Apocalipsa lui Ioan”, de vreme ce această lucrare i-a fost
arătată („în vedenii”, pe care el, apoi, și le-a pus în scris), de către
un înger pe care Domnul nostru Iisus Hristos îl trimisese în Insula Patmos,
acolo unde era surghiunit cel mai drag apostol al Mântuitorului, și anume Sf.
Ioan, în grija căruia îi fusese lăsată și Sf. Fecioară Maria, cea Născătoare de
Dumnezeu!
Cum
Iisus Hristos nu a mințit niciodată, spunând drept că El este CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA, de ce,
oare, am avea motive să ne îndoim de cele ce El i-a relevat Sf. Apostol Ioan?!
Așadar,
văzând că toate ale lumii au curs după cum se scrie în „Apocalipsă”,
atenția mi-am concentrat-o asupra evenimentelor din zilele noastre, dar și ceva
mai înainte de acestea, căci, dacă amenințarea nucleară e, de acum, e fățișă,
de ce n-am crede că totul e posibil să se desfășoare după „scenariul”
relatat în Cap. 9 al „Apocalipsei”?
Și,
fiindcă vor fi voci care vor vibra viforât împotrivă-mi, am să-ncep prin a
reproduce doar două aliniate din Cap. 8:
„Al
treilea înger a sunat din trâmbiță. Și a căzut din cer o stea mare, care
ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele
apelor.
Steaua se chema „Pelin”, și a treia parte din ape s-a
făcut în pelin (apele
au devenit amare, datorită cenușii radioactive a bombei nucleare, dată, în 6
august 1945, de americani, la Hiroshima; bomba se numea „Baby Boy”,
adică „Băiețelul”; a fost prima bombă atomică folosită după 5000 de ani,
când, în vremea Patriarhului Avraam, al evreilor, Sodoma și Gomora, dar și încă
cinci cetăți mai mici, au dispărut „într-o clipită”, pe locul lor fiind,
azi, Marea Moartă, cu ape foarte sărate, gelatinoase, în care, de atunci și
până-n ziua de azi, n-a mai crescut și nici că va mai crește ceva, vreodată:
animale marine, alge etc., n.n.).
Și mulți oameni au murit (peste 200.000 de
oameni au murit, atunci, la Hiroshima, deshidratându-se subit ̶ din
cauza uriașei temperaturi degajate de explozia nucleară ̶ din
trupurile lor rămânând, pe caldarâm, doar o umbră; cei care au reușit să se
târască până la un curs de apă, au băut și au murit pe loc, pentru că apele
deveniseră amare, ca pelinul, din cauza cenușii radioactive care a căzut din „ciuperca”
ce se ridicase datorită suflului teribilei explozii! n.n.) din pricina
apelor, pentru că fuseseră făcute amare”.
(Biblia
̶ Apocalipsa lui Ioan,
Cap. 8, al. 10 și 11)
