Moto: Este bine chiar
dușmanilor să te adresezi cu cuvinte frumoase.
Publius Syrus ¬ Sentințe
Ce poate, oare, să fie mai dulce și
mai sfânt pe pământ, decât frăția de sânge, de grai și de cânt, când șuieră-n
inimi vifornițe albastre și-auzi cum izvoarele cură; când știi că rude ne sunt
toate-ale noastre, chiar și doina legănându-se-n gură, căci anii-milenii peste
Carpați se lăsară, ca roua peste verzile cetini, ca-n veci miresmele să rămână
ca-n vară, când pragul casei ni-l calcă prieteni veniți din Troia, Byzanț și
Megara: în dreapta, Icoana Fecioarei Maria; cu pletele-n vânt, tremurându-le
nara, auzind în cer ciocârlia...
Și-atunci,
știind din cine se trag, din kauconi, din ciconi, amintindu-și de tot ce li-e
drag, somn lin i-o cuprinde-n poieni...
Astfel am înțeles eu acest neam
românesc, cu cea mai mare vechime din Europa, din care a izvorât civilizația
Greciei antice și-a lumii întregi, căci frăția ce ne-a legat de mai bine
de patru milenii, e eceeași și-acum,
aici, între Carpați și Byzanț, încât dreptate îi dăm excepționalului scriitor
Nikolai Gogol, care, în cartea sa „Taras Bulba”, spunea:
„Nu este legătură mai sfântă
decât aceea a fraternității”.
Dar, cu mai bine de 2800 de ani
înaintea lui Gogol, cel care a remarcat frăția neamului nostru traco-get a fost
Homer, cel dintâi și cel mai mare poet al acestei lumi (și istoric, am putea
spune), despre care istoricul bulgar Hristo Danov ne spune cu uimire, parcă:
„Cele mai timpurii date autentice
asupra triburilor din această regiune (din Thracia; din Carpați până-n
vechea Negară și Byzantion, n.n.) provin de la Homer. Credem
că nu vom greși dacă amintim în același timp pe sinti (Sintoi) și ciconi.
Sinții sunt menționați în primul cânt al „Iliadei”, Homer
prezentându-i, după cât se pare, drept cea mai veche populație a Insulei
Lemnos”.
(Hristo Danov ¬ Tracia antică,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 118)
sau:
”Amănunte clare, păstrate la
autorii mai târzii și în primul rând la Strabon, arată limpede că sintii
(Sintoi) au rămas un anumit timp în Tracia de sud-est, unde sunt amintiți
împreună cu triburi trace (sai [daii, dacii, n.n.]), sapeii [sau sapoi/saii/sacii/dacii ¬
trib nord-iranian emigrat spre vest la începutul mileniului al II-lea, î.Hr.,
cf. Lui V. Pârvan, n.n.] și alții)”.
(Hristo
Danov ¬ Op. cit., p. 118)
Dar iată ce ne spune Homer despre sintieni (ramură a sacilor/dacilor), în „Iliada”:
